[Raluca06]

Imi cer scuze ca n-am mai postat nici un raspuns de atunci. Vreau sa va multumesc tuturor pentru sfaturile date atunci. M-au ajutat mult. Erau zile in care simteam nevoia sa citesc raspunsurile voastre ca sa ma ancorez la realitate, la logica si rationament corect. Sunt bine acum si cand ma gandesc la vremea aceea, ii multumesc din suflet bunului Dumnezeu ca s-a intamplat cum s-a intamplat. Imi pregatise lucruri mai bune, m-a lasat sa ma descopar. Daca nu se intampla atunci sa ne despartim probabil ca am fi ajuns la casatorie si ar fi fost un esec. Am inteles intre timp ce s-a intamplat si am aflat anul trecut, cand am vorbit din nou cu el ca toate motivele lui erau de fapt moduri de a-si mangaia constiinta si a ma face pe mine sa inteleg. Ma inselase si si-a dat seama ca ii e mai bine cu ea. Ei sunt si acum impreuna si le doresc tot binele din lume, sincer. S-a dovedit cred mai puternica decat as fi fost eu atunci cand a aflat ca el are o tumora la nivelul fetei, extirpata si tratata in strainatate.
Am descoperit un preot minunat, care mi-a zis "omul pe care il alegi trebuie sa te iubeasca si sa te inteleaga de 2 ori mai mult decat ar face pt o femeie obisnuita, datorita meseriei pe care o ai" si se referea la faptul ca sunt viitor medic si ca noptile pierdute prin spitale s-ar putea sa nu fie usor digerabile pentru oricine. Sper ca l-am intalnit, dar asta e o alta poveste. Inca nu voi face nunta, tocmai pentru ca vreau sa aflu daca e sau nu pentru mine si apoi sa aflu daca ma pot cununa cu un om divortat, fara copii. Nu stiu daca fac bine, dar ma-ncred in Dumnezeu ca-mi va arata calea cea buna.

Sper ca Dumnezeu sa ii lumineze pe toti cei care au nevoie si sa continue sa-mi lumineze si mie mintile, sa iau decizii bune si sa pot ajuta la randul meu. Si sa ma ierte. Sa va dea Dumnezeu sanatate si cat mai multa liniste si fericire, pentru ca meritati. Atunci cand minea-mi era intunecata, am gasit sprijin in oameni pe care nu-i cunosteam. :)