Citat:
În prealabil postat de Alexa12
Am auzit oameni in varsta zicand "fizic sunt batran dar sufletul imi este tanar".
|
Stai linistita... Nu stiu despre ce sfant parinte citeam (cred ca e vorba de Cuviosul Sava cel Sfintit, dar nu sunt 100% sigur) ca era "batran" de cand era copil, iar daca-i vorba de el, apoi a trait vreo 94 sau 96 de ani...
In ciuda "mesajului" tau, care pare trist si resemnat, nu mi-am putut stapani un zambet. Gasesc la tine oglinda propriei mele vieti de odinioara si tare imi vine sa zic ca nu poti fi altceva decat "berbec"... Nu ca ar conta, dar la acesti nativi, am gasit si hotarare de a muta muntii, dar si naivitate dezarmanta! Din fericire, Dumnezeu ne ia ca pe niste copii, iar faptul ca "ne cearta" ar trebui sa ne bucure ca inca mai suntem in vizorul Lui.
Vorbesti printre altele de patimi. Ei, de astea scapi cel mai usor. La hotararea de care "te vad" in stare, nici nu ma indoiesc de reusita. Frica si depresia, tin de harul lui Dumnezeu, iar atat timp cat Il pastrezi zilnic in suflet, nu vei mai avea nici un motiv de frica, iar depreseia e un non-sens cand spui: "Miluieste-ma, Dumnezeule! Miluieste-ma!" Cu mania este un alt capitol, fiindca nu depinde numai de tine, ci de vrajmasul care urzeste in jurul tau tot felul de strategii prin care sa te tulburi, sa te revolti si sa spui cuvinte grele. Daca ai sta in pustie, altfel poti stapani mania, fiindca natura apartine lui Dumnezeu, iar pe El nu te poti supara sau mania. Dar cand cel de langa tine (copilul tau, vecinul tau, fratele tau, etc) parca le face pe toate pe dos numai sa te scoata din starea ta de pace, e foarte greu sa reusesti "peste noapte" sa te stapanesti. E nevoie de timp, multa rugaciune, lacrimi chiar, spovedanie deasa si smerenie cat cuprinde.
Aduci exemplu de fiul risipitor!... Daca-ai sti de cate ori nu ma gandesc si eu la asta?... Ceea ce ni se prezinta noua este atat de simplu incat parca te umfla rasul fiindca chiar crezi ca Tatal l-a pupat pe frunte, i-a pus inel pe deget si haina aleasa, si gata, hai sa petrecem fiule, ca doar de asta te-ai intors, nu? Ei, nu-i chiar asa. Petrecerea trece, iertarea a avut loc, dar tu ca sa traiesti alaturi de Tatal, trebuie sa-ti platesti datoriile ca nu merge altfel. In "tara straina" (adica in bratele vrajmasului), Tatal nu-ti tinea socoteala, ci cel mult iti ducea dorul, iar tu erai lasat sa faci totul dupa cum te taia capul, dar acum nu mai merge. In legile Lui trebuie sa le faci pe toate, asa cum fac toti care se bucura de darurile Lui!
Deci tu spui ca "I-ai cerut", iar El "Ti-a dat"! Pai de platit cine plateste oare? Sau cumva ne inchipuim ca primim ceva gratuit vreodata? NU! Cineva trebuie neaparat sa plateasca, iar daca uneori ni se sterg din "datorii", asta nu se intampla chiar gratuit, ci cei care s-au rugat pentru noi... au, ori "linie de credit" deschisa "acolo sus", ori "certificate de depozit", sau chiar "cecuri in alb" (ma refer la mijlocirea Sfintilor). Dar "Capitalul" sau "Vistieria" este la Dumnezeu si nu arunca cu "mana" cum a facut cu poporul lui Moise, desi si atunci, i-a macelarit pe cei care L-au ispitit si n-au avut buna-credinta!
In concluzie, dupa parerea mea... trei ani, in fata lui Dumnezeu inseamna cel mult o secunda... Inarmeaza-te cu rabdare si fii pregatita sa-ti platesti datoriile. Si cum oare ti le-ai putea plati, daca nu sa fii "dramuita" in tot ceea ce faci, iar asta inseamna sa nu mai faci si alte "credite", prin patimi si slabiciuni,"ca sa nu-ti fie tie si mai rau". Bucura-te ca
esti in "curtea" Lui si ca macar niste "firimituri", tot iti mai arunca si tie din cand in cand. Iar acest gen de firimituri, au darul de a se inmulti in mod cu totul miraculos, ca intr-o magie de Craciun!...