SFANTUL MUCENIC ELEFTERIE
15 DECEMBRIE
Acesta era din Roma, in anii imparatiei lui Adrian (117-138). Si, tanar foarte fiind, si ramas orfan de tata, avand numai pe maica sa, ce se chema Antia, care era invatata sa creada in Hristos de Sfantul Apostol Pavel.
Deci, l-a adus Antia pe Sfantul, copil fiind, la Anichit, episcopul Romei, care l-a dat pe el sa invete Sfanta Carte si l-a asezat in randuiala clericilor; iar la cinsprezece ani l-a hirotonit diacon, si la optsprezece ani, preot, iar cand a ajuns la douazeci de ani l-a hirotonit episcop in Iliric. Si, de vreme ce pe multi invata si-i intorcea la credinta lui Hristos, a trimis Adrian imparatul de l-au adus inaintea lui si marturisind luminat pe Hristos, Dumnezeu adevarat, iar pe idoli defaimandu-i, a fost dat la chinuri. A poruncit sa-l culce pe un pat de arama si sa-i dea foc, l-au pus, apoi, pe un gratar de fier inrosit in foc si iarasi l-au bagat intr-o caldare plina cu untura si cu smoala in clocot; si cu puterea si cu darul lui Hristos a fost pazit de toate nevatamat. Apoi, cu sfatul lui Coremon eparhul, l-au aruncat pe Sfantul Elefterie intr-un cuptor de arama ars in foc, in care a intrat mai intai Coremon insusi, fiind luminat de Duhul Sfant; si iesind nevatamat si marturisind ca Hristos este Dumnezeu, i s-a taiat capul; iar pe Sfantul Elefterie, iesind neatins, a poruncit tiranul sa-l arunce in temnita. A fost legat apoi de un car tras de cai salbatici si, fiind slobozit de ingeri, a fost dus intr-un munte inalt; acolo traia cu fiarele salbatice, care se imblanzeau la cuvintele lor. A botezat aici pe slujitorii trimisi sa-l prinda, precum si pe altii, care au crezut in Hristos, ca la cinci sute de oameni. L-au prins apoi si l-au dus iarasi in fata imparatului, care l-a dat sa-l manance fiarele. Dar, scapand nevatamat, imparatul a poruncit la doi slujitori de l-au strapuns cu sulitele: si, asa, si-a dat fericitul sau sufletu in mana Ziditorului. Iar maica sa, Antia, imbratisand pe Sfantul mort si sarutandu-l, a cazut peste dansul si i s-a taiat si ei capul cu sabia.
RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL SFINȚIT MUCENIC ELEFTERIE
O, Sfinte Sfințite Mucenice Elefterie, cel ce ca o făclie a Înțelepciunii ai fost pus în sfeșnicul Bisericii spre luminarea poporului drept credincios, și acum strălucește sufletele noastre cu razele rugăciunilor tale. Gura ta cea sfințită s-a arătat izvor al curgerilor înțelepciunii Cuvântului, adăpând pe toți cei însetați de cunoașterea Adevărului. Din legăturile înșelăciunii pe mulți păgâni ai eliberat, cel ce poți numele dumnezeieștii eliberări, deci, și acum te rugăm, scoate-ne și pe noi din cursele vrăjmașilor noștri nevăzuți și ne povățuiește în pământul acestei vieți grabnic trecătoare, ca bine petrecând întru faptele mântuirii, să ne învrednicim a ajunge cu pace la Ierusalimul cel de sus.
Multe chinuri a adus asupra ta mânia vrăjmașilor, dar ai rămas neclintit pe piatra mărturisirii Adevărului și ca un porumbel ai zburat cu aripile Duhului la lăcașurile cele cerești, unde strălucește de-a pururea lumina cea înțelegătoare a Treimii celei de viață Făcătoare și unde îngerii se veselesc în cântări de laudă a frumuseții Stăpânului. Noi, cei încă lipsiți de vederea slavei Ziditorului, care avem ochii sufletului acoperiți cu vălul păcatului te rugăm să ne fi povățuitor prin mijlocul a multor curse, ca să călcăm și noi cu puterea credinței toate cursele vrăjmașului.
Focul nu s-a apropiat de tine, căci în cămara inimii purtai focul înfricoșător al dragostei dumnezeiești, care mistuie toată cugetarea cea materialnică. Fiarele s-au plecat lesne înaintea blândeții tale, recunoscând întru tine chipul lui Adam înainte de cădere, iar cei credincioși poartă amintirea ta în inimi ca pe o icoană a desăvârșirii. Pentru aceasta, veselindu-se sufletele noastre de minunile cele mari pe care brațul Domnului le-a lucrat spre cinstirea ta, ne înfricoșăm cu gândul și strigăm către tine: Bucură-te, cunună a ierarhilor prea slăviți, cel ce ești apărător nebiruit al creștinilor în fața vrăjmașilor nevăzuți.
Cu îndrăzneala ta cea mare către Hristos, cere să se dăruiască pace sufletelor noastre tulburate de viforul ispitelor și întărește turnul minții noastre pe temelia Adevărului. Celor iubitori de viață duhovnicească le dăruiește sporire în toate faptele cele bune prin jertfa rugăciunilor tale aduse la tronul Dumnezeirii. Pe prunci îi păzește, rugându-L pe Hristos să hrănească pe ei mai mult cu laptele credinței, ca unul ce din copilărie te-ai arătat vas curat al ascultării poruncilor lui Dumnezeu. Prin râvna credinței tale pe cei tineri îi ridică la lucrarea faptelor celor dumnezeiești și cu toiagul rugăciunii tale sprijină pe cei bătrâni, ce-și poartă pașii spre apusurile vieții.
Ca unul ce porți întru tine strălucirea gândului dumnezeiesc, fiind luminat de raza Treimii, și dorești ca toți să se mântuiască și să ajungă la cunoștința Adevărului, arătă-ne și pe noi mai râvnitori spre mântuirea aproapelui. Ajute-ne Sfinte, ca, după pilda vieții tale, să fim și noi ca niște candele veșnic aprinse ale iubirii, dăruind lumina înțelepciunii lui Dumnezeu celor ce zac întru întunericul neștiinței. Întărește-ne pe noi, cei slabi, care, ca niște viețuitori în lume, încă ne primejduim a cădea în prăpastia ispitelor și ca un pururea rugător al nostru la scaunului Celui Preaînalt cere pentru noi toate darurile cele duhovnicești care ne sunt spre folosul sufletelor noastre și ale celor ce așteaptă de la noi faptele iubirii.
Străini fiind cu umbra viețuirii noastre de lumina darurilor tale, îndrăznim a te ruga smerit, ca să mijlocești la ieșirea noastră din acest trup stricăcios acoperământul milei dumnezeiești. Roagă-L pe Mult Înduratul Dumnezeu să ne trimită nouă înger de pace, care să ne păzească de mânia vrăjmașilor noștri nevăzuți, cărora am slujit din pricina patimilor și a neputințelor noastre. Îmblânzește-L pe Cel este Adâncul blândeții în ceasul judecății noastre, ca să treacă cu vederea nedreptățile noastre din această viață și să ne primească pe toți întru îmbrățișarea pocăinței, rânduindu-ne cămara slavei îngerești. Încă și acum te rugăm să ceri pentru noi sfârșit cu pace și întru pocăință, ca lepădănd tot jugul răutății să alergăm ca fiul cel risipitor către Părintele ceresc, cel Ce ne așteaptă cu sărutarea păcii. Zdrobește cu puterea rugăciunilor tale zidul păcatelor noastre, ca să aflăm împăcare cu Cel pe Care în fiecare ceas Îl mâhnim cu neîncetata petrecere noastră întru faptele răutății, ca ajungând cu mintea în cămara inimii să-I cântăm: Slavă Ție, Ziditorul și Purtătorul nostru de grijă, Cel Ce ne-ai trimis nouă pe Sfântul Ierarh și Mucenic al Tău Elefterie, cel drept, care nu și-a murdărit niciodată mâinile întru păcate, asemenea nouă fiilor celor risipitori. Pentru rugăciunile lui săvârșite din dragostea cea pentru noi, iartă nouă mulțimea păcatelor noastre, ca să-l lăudăm pe dânsul, grăind: Bucură-te, Sfinte Elefterie, cununa ierarhilor celor împodobiți cu strălucirea hainei muceniciei, adu înaintea tronului Treimii slavă neîncetată și din parte a noastră, a celor ce lăudăm pe Tatăl Cel Iubitor de oameni împreună cu Fiul Cel înălțat pentru noi pe altarul Crucii și cu Duhul Cel ce luminează inimile noastre, că Dumnezului nostru I Se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor. Amin.