Nici ai mei nu sunt practicanti din pacate, nci familia "sotului", nu tin posturile, gasesc tot felul de activitati de facut duminica chiar pe timpul Sfintei Liturghii, cateodata. Dupa acesti 2-3 ani de framantari am ajuns la concluzia ca nu e bine sa ma cert cu ei. Probabil ca daca as incerca sa le explic ca la Sfanta Liturghie ne intalnim cu Hristos ar zice ca am luat-o razna. Si acum ma intristez cand ma gandesc ca poate iar imi vor strica postul si chiar sarbatoarea Craciunului, dar am observat ca atunci cand vreau sa fac ceva in acest sens (sa merg la o anumita sarbatoare, de exemplu, sa comemorez pe cineva, etc) si nu stiu daca voi avea loc de intors, Il rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa indeplinesc ce mi-am propus, si daca El considera de cuviinta ma poate ajuta. Uneori, daca esti foarte credincios, si daca vrea si Dumenzeu asta, se poate chiar ca oamenii ceilalti sa isi schimbe atitudinea, sau poate atitudinea ta pe care o afisezi e cea care ii face sa te vada si sa se comporte altfel cu tine.
Nu are nici un rost sa intri in polemici si contradictii cu cei mai putin credinciosi, nu vei face decat sa ii iversunezi impotriva ta si chiar sa iti zdruncine convingerile.
Parintele Arsenie Boca spunea undeva ca numai prin felul nostru de traire duhovniceasca ii putem convinge pe ceilalti ca Dumnezeu exista. Acum poate fiecare dintre noi terbuie sa gasim care e la momentul potrivit, atitudinea potrivita. Si nu ar trebui sa ne intristam cand suntem "prigoniti" pentru credinta noastra, nu a zis Mantuitorul "fericiti veti fii cand va vor ocari pe voi si va vor prigoni"???
|