Cu siguranta, am toata nadejdea si stiu ca NU e meritul meu. De aceea trebuie sa multumesc in fiecare zi Domnului ca s-a milostivit de mine si nu m-a lasat in fundul prapastiei, unde odinioara zaceam. Diavolul si acum ma mai "cauta", inca nu i-a trecut ura. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu... Dar cum spuneam, multumesc lui Dumnezeu ca m-am mai trezit din amorteala, insa mai am inca drum lung pana la limanul linistit al mantuirii!
Si mie imi pare rau ca ai mei (dar si altii) nu sunt credinciosi practicanti, dar ce vrei sa le fac? E treaba lor, ei vor trage, nu eu... Fac doar ce tine de mine, mai mult nu pot.
|