[cristiboss56]

Omul de zapada rupse o bucata din luna si o aseza cu grija, in partea stinga, acolo unde auzise el ca oamenii ar avea inima. Gata, acum se simtea parca mai bine. Ninsoarea se oprise de citeva ceasuri bune, cind din casa aparu Gabriela.
-Mami, mami, vino repede sa vezi! Avem un om de zapada in gradina!
Si fara sa mai astepte reactia mamei, Gabriela alerga catre omul imaculat. Il ocoli de trei ori pentru a-l putea admira mai bine. Inca nu-i venea sa creada. Oare i l-a adus Mos Craciun? Dar Mosul soseste abia peste o luna. Deci n-a fost el...
-Hm...pina la urma, voi afla eu cine l-a adus...
Apoi il ocoli din nou de trei ori, pentru a se convinge ca este real.
Omul de zapada, o privi si el cu coada ochiului pe fetita. „Ce face?” Sint sigur ca a mai vazut oameni de zapada. Doar n-o sa se invirta in jurul meu toata ziua!
-Buna dimineata Omule de Zapada! Ce faci? Vrei sa ne jucam?
Azi nu voi merge la gradinita, asa ca am putea sa ne jucam impreuna. Daca vrei...
-Vreau...zise Omul de Zapada, tocmai cind vintul viscoli timid zapada din jurul lor. Gabriela il privi uimita:
-Vorbesti???
-....
-Cred ca mi s-a parut, zise din nou Gabriela, ridicind mirata din umeri.
Oamenii de zapada nu vorbesc. Nu sint la fel ca noi. Si din nou il ocoli de trei ori, iar Omul de Zapada de asta data se convinse ca era probabil un ritual al oamenilor.
-Poti sa pastrezi un secret?
-Vorbesti!!!
-Doar sint om, nu?
-...de zapada...
-Spuneai ca vrei sa ne jucam...
- Da, vreau...dar care e secretul?
-Lasa, ti-l spun mai tirziu.
-Dar de unde ai esarfa aceea minunata?
-E doar o bucata de curcubeu, zise Omul de zapada. L-am vazut pe cer si mi-a placut mult. Dar daca vrei, ti-l dauiesc.
-Nu, mami nu mi-ar da voie, dar daca vrei putem sa facem schimb.Iti dau si eu ceva...uite..o agrafa de par...
-Multumesc! Zise Omul de Zapada, emotionat si doua lacrimi fierbinti pornira din ochii negri, de carbune. Era pentru prima data cind simtea ca traieste cu adevarat printre oameni, ca era si el unul de-ai lor. Dar in acelasi timp il apasa un sentiment de vinovatie.
Iar acum, tu vei inchide ochii, iar eu ma voi ascunde. Tine minte! Trebuie sa tii ochii inchisi. Si sa numeri pina la zece.
-De ce pina la zece?
-Pentru ca asa este jocul si pentru ca atit am invatat la gradinita. Sa nu trisezi!
-Ce inseamna sa trisezi?
-Adica sa nu deschizi ochii.
-Niciodata?
-Doar pina ma ascund...
Si se jucara toata ziua, fara sa le pese de frig. Apoi catre seara, Gabriela ii cinta prietenului eide zapada, un cintec pe care ea il invatase la gradinita:
„Daca vrei sa se traiasca, bate-asa!
Unul altuia zimbeste, uite-asa!
.................................................
Cind il privi, avea lacrimi in ochi. El n-ar fi putut niciodata sa faca asta. Adica sa zimbeasca. Era un om, dar de zapada...
-Nu plinge! Acum se face seara, dar miine dimineata am sa vin sa ne jucam. Sa ma astepti...
-Mai ramii putin!
-Te iubesc Omule de Zapada, dar acum trebuie sa plec. Mama spune ca noaptea trecuta, cineva afurat de pe cer, o bucata din luna. Nu vreau sa ma prinda intunericul aici, acum ca luna nu va mai fi pe cer.
Inainte sa plece, fetita ii darui Omului de zapada, un sarut pe obraz. In usa casei, se opri pentru o secunda si apoi se rasuci brusc:
-Eu cred ca numai un om fara inima, ar fi putut sa fure bucata de luna de pe cer.
-Noape buna, Omule de zapada!
Si omul de zapada, se intrista din nou. Fetita aceasta era minunata. Il facuse sa se simta viu. Era un om de zapada norocos.
In dimineata urmatoare, Gabriela , alerga bucuroasa catre prietenul ei din gradina.
-Ai vazut noaptea trecuta, ca am avut din nou luna pe cer?
Omul de zapada nu raspunse. Dar o auzea...