Citat:
În prealabil postat de MihaiG
Dacă, oricine, indiferent de câte rafturi de bibliotecă, fie ele și o mie, indiferent de câte diplome, fie ele și o sută, indiferent de câte rozarii, fie ele și un milion sau un miliard; dacă, repet, oricine, va pretinde, sau susține, că tatăl, mama, fiul, sau soția mea (care sunt, respectiv - catolic nepracticant, ortodox nepracticant, ortodox nepracticant și ortodoxă nepracticantă), merită, dacă ar fi să moară mâine, pedeapsa cu chinurile veșnice ale Iadului - atunci pe acel oricine mă simt îndrepățit să îl scuip în gură.
|
Eu cred ca nici un crestin normal nu da verdicte despre unde merge sufletul unui om pentru ca orice crestin stie ca Unul e Judecatorul. Acest Judecator a spus in repetate randuri ca, culmea, Imparatia Cerurilor va fi plina de vamesi, desfranate, pacatosi. Iar aceste cuvinte ar trebui sa ne faca sa avem incredere in milostivirea Domnului nostru, mult mai mare decat pacatele noastre.
PS1 Daca il scuipati in gura pe cel care spune enormitatea aceea veti dovedi ca nu sunteti mai bun ca el; imi cer scuze daca v-am suparat cu aceasta remarca.
PS2. Sfantul apostol Pavel ne spune ca nici miile de kilometri de rafturi de carti citite, nici miile de ore petrecute in rugaciune, nici anii indelungati de posturi aspre nu ne aduc mare folos daca nu sunt facute cu dragoste. Din acest motiv unii din cei din urma vor fi cei dintai si invers.
Citat:
În prealabil postat de MihaiG
Dacă creștinismul pretinde, în mod real și concret, să îți urăști părinții, sau soția, sau copiii, așa cum arară Luca 14:26 - atunci mă declar mândru, și mulțumit, și liniștit, să nu mai fiu creștin.
|
Bine observa un user mai devreme ca in acest context, daca veti lua ura ca opus al iubirii, gresiti. Acest verset poate fi piatra de poticnire insa avem exemple de ce inseamna "ura" fata de rude/prieteni atat in Sfanta Scriptura cat si in Traditia Bisericii. Acest verset a fost exemplificat de Domnul nostru Isus Cristos cand i-a spus lui Petru "mergi inapoi-a mea, satano". Oare Domnul nostru il ura pe Petru in acel moment? Bineanteles ca nu, o si spune chiar El: il ura pe cel rau care, sub aparenta binelui, il ispitea pe Domnul nostru prin Petru.
In Traditia Bisericii avem exemplul sfantului Francisc. Acesta a fost adus de tatal lui in fata episcopului deoarece nu-l mai asculta. Tatal sustinea ca i-a dat hrana, imbracaminte, educatie, iar copilul nu-l mai asculta, nu dorea sa continue afacerea familiei, sa faca bani, dorea sa-si inchine viata Domnului. Iar sfantul Francisc i-a dat tatalui sau inapoi toate hainele sale, a ramas gol golut, si asa s-a incredintat Domnului. Oare sfantul Francisc isi ura tatal? Nicidecum. Ura cu siguranta diavolul care, prin tatal lui, incerca sa-i schimbe hotararea de a-si inchia viata Domnului. Si finalitatea a fost ca sfantul Francisc si-a iubit in realitate tatal, chiar daca in acel moment l-a respins.