[Eugen7]

În prealabil postat de MihaiG

Îmi cer scuze anticipat, faţă de dumneavoastră, în primul rând, faţă de coforumişti, în al doilea, şi faţă de admin, în al treilea, pentru limbajul pe care urmează să-l folosesc;

Cu regrete trebuie sa precizam ca nu putem accepta asemnea limbaj in mod public pe acest forum.

Regulile forumului trebuie respectate, de asemnea orice polemica trebuie sa respecte minime reguli civilizate...

Situatia pe care o prpuneti dvs este similara bancului:
"Ion si Maria stateau la masa... si la un moment dat Ion ii da o palma Mariei de o umple de sange. Maria se ridica, continua sa mance si dupa o vreme il intreaba pe Ion: Ioana asta a fost in gluma sau serios. Ion raspunde: Fa Marie, a fost serios. Maria: Bine Ioane ca mie nu imi plac glumele de genul asta".

În prealabil postat de MihaiG

dacă ar fi să moară mâine, pedeapsa cu chinurile veşnice ale Iadului - atunci pe acel oricine mă simt îndrepăţit să îl scuip în gură.

Violenta nu are ce cauta in nici un discurs teologic.
Pedeapsa cu chinurile vesnice nu are caracter juridic conform ortodoxiei. Omul alege viata sau moartea si Dumnezeu ii da vesnic ceea ce omul a ales: viata sau moartea, amandoua fiind constiente.
Moartea vesnica a oamenilor in Iad (Seol si nu Hades, Tartar) inseamna o existenta asemnea demonilor, lipsita de conlucrarea fieasca cu harul Duhului Sfant.
Spre exemplu, moartea vesnica in iad (a oamenilor si a demonilor) poate fi inteleasa prin urmatoara analogie: um om care se orbeste singur prin scoaterea ochilor, se lipseste singur de posibilitaea de a primi lumina si de a vedea intru lumina... asa si demonii si oamenii isi distrug singuri capacitatea ontologica de a conlcura cu harul Duhului Sfant.
Conform ortodoxiei crestine iadul este in primul rand o stare si apoi un loc.

În prealabil postat de MihaiG

Dacă creştinismul pretinde, în mod real şi concret, să îţi urăşti părinţii, sau soţia, sau copiii, aşa cum arară Luca 14:26 - atunci mă declar mândru, şi mulţumit, şi liniştit, să nu mai fiu creştin.

Feriti-va de interpretarile ad litteram. recomand o exegeza patristica adecvata a acelui verset, intrucat sensul dorit este acela al lepadarii de sine, al dezlipirii inimii de orice este lumesc, acelasi cu sensul "Daca cineva isi iubeste parintii, sotia, copiii mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine"... ceea ce implica ca pe Dumnezeu trebuie sa il iubim in primul rand "din tot cugentul nostru, din toata puterea noastra, din toata inima noastra, iar pe aproapele ca pe noi insine".

"Dumnezeu este iubire, si cel ce iubeste cunoaste pe Dumnezeu, si ramane in Dumnezeu" (I Ioan) citat aprox.

Doamne ajuta.