Nu am copii. Aş putea spune că vorbesc dintr-o experienţă de viaţă negativă, nu din una pozitivă.
Dar ceea ce spun e ceea ce am înţeles, regretând că n-am făcut aşa. Poate nu s-a putut, nu vreau să dau amănunte legate de viaţa personală.
Nu înţeleg, însă, de ce argumentele de genul celor pe care le aduc sunt luate ca nişte constrângeri. Eu am în vedere îndeosebi sănătatea spirituală. Vreau să arăt doar ce am înţeles că e bine, ce ne face fericiţi. Să învăţăm să distingem între bine şi rău şi să nu ne mai lăsăm amăgiţi. Pentru că lumea actuală e îmbibată de lucruri/preocupări fără sens, care duc la eşuarea vieţii.
Unirea în iubire a unui bărbat cu o femeie naşte nişte energii imense în sufletele lor, care nefolosite corespunzător pot exploda, aruncând totul în aer, fărâmiţându-i, distrugându-i. Iar folosite cum trebuie, ele îi unesc mai strâns şi le dau putere să-şi crească copiii.
Am înţeles că nimic nu-i fără rost şi că energia aceasta e dată cu un scop. E de ajuns să parcurgi calea firească ca să ajungi la scop.
Omul modern a devenit foarte abil în evitarea scopului; şi numai sănătos nu e.