[ioanna]

În prealabil postat de MihaiG

Pentru o divinitate care pretinde şi actualizează o pedeapsă infinită pentru o transgresiune finită a unei fiinţe finite, noţiunea de paternitate îşi pierde orice logică.

Vesnicia iadului nu e o pedeapsa, ci ne arata paradoxul libertatii, a celui care nu poate gasi viata in libertatea comuniunii si de aceea nu o cauta, e o pastrare a omului in relatie cu Dumnezeu, om care exista in neputinta sa de a strabate la cunoasterea izvorului existentei si la impartasirea de el. Dumnezeu il respecta pe om chiar si asa, ii respecta alegerea, pentru ca maretia chipului Sau in om sta in libertatea lui.