Sunteți inflacarata,este un lucru bun,adeseori am sentimentul unui frig patrunzator ce bantuie bezmetic prin lumea asta.Lumea in care trăim se îndreaptă spre o alta etapa,mult mai complicata decât pare dar sunt sigur ca pentru visatori,acești frumosi nebuni ai lumii noastre,totul ramine in alb si negru in timp ce culoare gri zambeste cu intelegere sprijinita de fiecare colț al vieții.Sa-mi pastrati si mie un loc in acele campii vesnic verzi ale sperantei tineretii spiritului fără batrinete si a vieții luminii fără de moarte :) Intr-o anumita măsura fiecare este chintesenta modului cum își trăiește viața si eu sper ca visatorii sa nu dispară si nici sa dispere,după furtuna,undeva peste munți si vai,va rasari soarele.Insa cred ca daca fiecare dintre noi si-ar curata paharul pe dinlauntru atunci nu am mai sfasia haina jerpelita a celui din fata noastră,ci i-am lega ranile si ne-am vindeca împreuna.Mereu am fost ingrozit de gandul ca deși poți învinge in lupta cu piatra de mormant vei pleca in vesnicie singur,fără sa poți privi in jur,cu bucurie,la cel pe care l-ai ajutat si prin care te-ai vindecat si tu de atotsuficientul ,,doar eu in lumea asta".
Îmi dați sentimentul ca nu doriți sa luați Raiul doar pentru dvs si de aceea orice vis,oricât de nebunesc ar parea acum,este pe deplin justificat.Daca cumva,cu ajutorul lui Dumnezeu,veți trai pe măsura viselor frumoase care va insotesc cursul vieții atunci cu siguranță,in Imparatia Lui,cand veți ajunge multe suflete va vor privi nu doar cu zbarcita satisfactie de a evita Iadul si atât cât ca pe un suflet drag care a început drumul spre Lumina ajutand si pe alții sa ajungă acolo,iubind cum a fost iubit,daruind cum i s-a daruit si iertand cum fost iertat.Ca sa-l citez cumva parțial pe un sfânt adancul din noi cheamă adancul milei lui Dumnezeu si eu cred ca fiecare credincios si sfânt cumva este si un visator,crezand in ceea ce nu se vede si sperând in ceea ce lumea asta dezlantuita,dar care uita ca va trece si ea,a renunțat parca sa apere.Sa nu mă anuntati daca speranța moare,in visul meu nu moare niciodată :)

Mi-a facut plăcere sa va citesc si sa impartasim cateva ganduri razlete,in drum spre clipa nasterii Domnului.Nu este oare acesta cel mai bun moment pentru a visa la ziua cand nu vom mai cunoaște in parte si cand vom înțelege de ce dragostea ramine pana la capăt,născuți fiind din ea si intorcandu-ne in ea,visele fiind poate doar nostalgia Paradisului pierdut dar care va fi,intr-o zi,regasit.Dumnezeu sa va lumineze calea.