[Mosh-Neagu]

Am zis ca voi fi mai retras pana se sfarseste postul, dar unele threaduri imi pun rabdarea la incercare. Nici nu mai stiu daca am mai spus despre asta si in ce conjunctura am facut-o. In principiu, daca mantuirea ar fi la latitudinea omului, atunci nimeni nu s-ar mai mantui, sau oricum, asta s-ar intampla numai in manastiri unde monahii reusesc sa se desprinda de orice rautate lumeasca si sa fie stapaniti in cat mai mare masura doar de Duhul Sfant.
Eu nu stiu de ce ne intereseaza atat de mult cine (altcineva) se (mai) mantuieste, cand grija noastra ar trebui sa fie intr-o singura directie: noi insine! Chiar daca exista pareri si sfaturi ale sfintilor parinti, Adevarul numai Dumnezeu il stie. Sunt suflete care s-au nascut, prin voia lui Dumnezeu, in cine-stie-ce religie si toata viata lor au constientizat un Dumnezeu si un Mantuitor "acolo sus", si intreaga viata si-au petrecut-o in cumpatare, iubire de aproape, pace si buna-intelegere cu toata lumea, fara ura, fara discriminare... In acelasi timp, altii au avut "privilegiul" sa se nasca ortodocsi, si au facut din asta un motiv de fala si slava desarta, de ura fata de celelalte fiinte de alta credinta, de alt neam, de alta culoare a pielii, etc., ba chiar fata de fratii lor pe care-i vad muuult mai pacatosi, numai fiindca in mandria lor, se vad in masura sa se substituie judecatii lui Dumnezeu!
"Numai ortodocsii se mantuiesc!" OK! Dar noi, cei care facem prognosticuri, ne mantuim? Avem certitudini in acest sens?
Parintele Calistrat Chifan povestea despre o femeie care se spovedea pentru prima data dupa 40-50 de ani, dar careia nu prea avea ce canon sa-i dea, fiindca toata viata traise in frica de Dumnezeu si in dragoste de aproape. Parintele Arsenie Papacioc spunea despre un om care a venit sa se spovedeasca pentru prima data dupa nu-stiu-cati ani, care nu tinuse post nici macar in ajunul acelei zile si caruia Parintele i-a dat dezlegare la Sfanta Impartasanie, fiindca locuia impreuna cu sotia lui, care era sectara dar care nu reusise in atatia ani sa-l convinga si pe el sa renunte la ortodoxie...
Fiecare caz este unic in fata lui Dumnezeu, iar judecata Lui nu prea are mare lucru in comun cu judecata noastra.
Si-apoi... ce e "mantuirea"? "In Imparatia Tatalui Meu, multe locuri sunt!" Lipsa suferintei, este tot un fel de mantuire, intr-o lume a vesniciei. E adevarat ca noi avem sansa unei stari privilegiate, dar egoismul si rautatea la care ne supune vrajmasul, ne osandeste mai mult decat pe cei care s-au nascut departe de ortodoxie! Pentru ca nu-i totuna sa renunti la ortodoxie din propria vointa, sau sa-ti randuiasca Dumnezeu sa te nasti catolic, protestant, etc. Eu nu cred ca Dumnezeu pedepseste dupa criteriile noastre!