E vorba de a ţine dreapta măsură: nici să nu idolatrizăm postul, nici să-l neglijăm. Nu era vorba mai sus de invitaţii repetate. Dacă e un obicei a mânca împreună cu colegii, e firesc să le spui că ţii post.
E bună rigoarea cu noi înşine, dar trebuie să nu uităm pentru ce postim. Postul nu e un scop în sine.
Cât despre călugării din pildă... putem presupune, însă nu putem şti ce li s-a oferit la masă. Ni se spune doar că au mâncat.