Domnul Ion Iliescu nu trebuia votat pentru ca:

1. Ion Iliescu a lasat sa fie omorati oameni nevinovati, pentru a putea demonstra ca au existat teroristi. Raspund pentru ce spun.
In dimineata zilei de 23 decembrie 1989, in fata Ministerului Apararii Nationale (MAPN) care se afla atunci in Drumul Taberei, la Orizont (eu locuiesc in Drumul Taberei) am vazut cu ochii mei si mi-a murit mirarea definitiv. Pe caldaram zaceau 7 sau 8 oameni. Erau morti. Fusesera impuscati (din greseala?? Intentionat??) in noaptea care abia se sfarsise. Doua taburi stateau de-a curmezisul drumului. Oamenii de pe caldaram (mortii) aveau niste bluzoane negre, cum sunt salopetele/uniformele tanchistilor, imbracate peste un trening. In picioare aveau bocanci negri cu carâmbii inalti. Oamenii „de bine’’ – românii blanzi, buni si crestini ortodocsi peste 80%, increstinati de Sfantul Apostol Andrei – românii din asa-zisa „Gradina a Maicii Domnului” - se ocupasera din greu de oamenii care trecusera la Dumnezeu: îi dezbracasera, aproape ca puteai sa vezi ce nu trebuie sa vezi, le dezgolisera piepturile; stingeau tigari pe pieptul oamenilor morti, îi scuipau, faceau pipi pe ei. De jur imprejur era sange, era carne de om arsa, era grasime de om arsa. Era dimineata, pe la 8.00; eram cu cei doi copii ai mei (fiica mea avea 14 ani si fiul meu avea 12 ani; puteam sa devenim eroi din greseala; multumesc din nou Lui Dumnezeu ca ne-a aparat). Toti trei eram inmarmuriti. Le-am spus „vitejilor ”: „Ce mai aveti cu ei acum, au murit, lasati-i in seama lui Dumnezeu.” Pentru ca am insistat, mi-au spus scurt: „Nu vezi ca sunt teroristi. Te dai cu teroristii?” „De unde stiti ca sunt teroristi?” „Nu vezi fă chioaro (pe atunci aveam 41 de ani, inca mai vedeam bine), ca pe bocancii lor scrie Uganda?” (Pe tocul bocancilor cred ca scria Uganda.) Le-am spus: „Daca pe pantofii mei scrie Paris inseamna ca sunt frantuzoaica?” Ne-au huiduit pe toti trei si am fost la un pas sa fim batuti. Am plecat inmarmuriti. Oamenii aceia zaceau pe caldaram si erau batjocoriti de concetatenii lor indignati; am aflat mai tarziu ca, de fapt, erau trupe USLA sau.... Dar nu mai conteaza. Erau oameni. Aveau o mama si un tata, aveau o sotie si copii, aveau o sora si/sau un frate. Erau oameni care trecusera hotarul in lumea de dincolo. Acesti oameni au fost lasati pe caldaram (5 zile) din noaptea de 22/23 decembrie pana in ziua de Sf. Stefan, pe 27 decembrie. De ce?? Ca sa fie scuipati si batjocoriti de semenii lor; ca sa credem noi, „prostimea” (asa ne vad pe noi, alegatorii, politicienii pe care, culmea, trebuie sa-i votam din 4 in patru ani) ca exista teroristi. In razboaiele cu turcii, tatarii etc. eram foarte suparati (am invatat la istorie) ca pagânii nu-i lasau pe sanitarii români sa-si adune mortii de pe campurile de lupta. Vremurile au trecut: acum romanii îsi lasau mortii pe caldaram, fara sa le pese de ei.
In acele zile, sper ca cei care le-au trait isi amintesc, Ion Iliescu – cu toata gasca de conducatori de atunci – venea zilnic la MAPN. Nu putea sa nu-i vada pe oamenii aceia care zaceau despuiati pe asfalt. De ce i-a lasat acolo atatea zile? M-am gandit atunci, si ma gandesc de fiecare data cand imi amintesc de zilele Revolutiei din decembrie 1989. Ce simteau parintii acestor oameni? Ce simteau sotiile lor si copiii, fratii si surorile lor? Prietenii si cunoscutii? Cum a fost posibil?
2. La fiecare comemorare a eroilor din Revolutia din decembrie 1989, nici macar o singura data, oficialii de atunci si mai de acum, n-au depus coroane de flori sau n-au aprins o lumanare in locul unde au fost masacrati acei oameni. Familiile (probabil) au pus initial o cruce de lemn, pe urma o cruce de marmura. Atat.
3. Sa va amintesc despre sosirea minerilor (cei adevarati si cei vopsiti cu farduri) la chemarea omului nr. 1 al tarii?? De cat de frumos si tovaraseste le-a multumit pentru ca au snopit in bataie oameni nevinovati, au terorizat o gramada de oameni din Bucuresti? Si ani de-a randul a mintit si a refuzat sa recunoasca adevarul: ca i-a chemat pe mineri si ca le-a multumit. Ce frumos stateau minerii pe peluza de la Intercontinental/Teatrul National, cu navete de paine, cu mezeluri(cabanos prajit) si sticle de apa minerala dupa ce facusera curatenie si pusesera si flori(in ziua de 14 iunie). Eu am vazut toate astea. Nu le-am citit prin ziare, nu le-am vazut la TV. Le-am trait.