Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Degeaba?.... Si cum ramane cu noi, in acest caz?
Ce e de facut?
Ce mai poate face omul care isi vede necuratia din inima si din minte? Cade in deznadejde? Asteapta pasiv un ajutor?......:)
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
|
Cand mintea si inima omului s-au murdarit de pofta cea rea sau de ganduri viclene ori manioase, faptele ce urmeaza a se faptui nu pot fi decat strigatoare la cer. Un astfel de suflet nu este doar ispitit, ca sa se mai poata impotrivi pornirilor rautacioase. Din acest motiv am zis ca zadarnica(neputincioasa) este impotrivirea noastra in fapta, cat timp mintea si inima ne sunt murdarite.
In rest, ai zis foarte bine ca lacrimile sunt cele care ne curata, care ne spala de murdaria rautatii ce s-a cuibarit in sufletele noastre.
Strigam si ne insultam intre noi, socotind ca suntem indreptati sa o facem cat timp am fost provocati, dar uitam ca ni s-a poruncit sa iubim pe vrajmasi. Privim cu patos la mancaruri, la bauturi, spre luxul din magazine sau din casele altora si pentru simplu motiv ca nu suntem in posesia acelor "lucruri", socotim ca nu avem ca pacat iubirea de arginti, nici ravnirea la femeia aproapelui. Iar aceasta pentru ca uitam, sau pentru ca nu ni s-a spus ca Dumnezeu nu cauta la chipurile noastre ci la inima noastra.
Dumnezeu nu de ceea ce avem in farfurie se scarbeste, ci de maniera patimasa in care infulecam. Daca ma pun si-mi umplu burta cu felul1 fasole si felul2 carotfi, iar dupa ce m-am umplut pana la refuz mai bag si un desert, iar la urma mai torn si o halba de bere si ma ridic de la masa ragaind, oare se mai poate chema ca am tinut post?
Si cu toate astea, constiinta nu ne mustra, iar maine facem la fel. De ce? Pentru ca nu am priceput cine sutem, nici cine este Cel caruia ii spunem Tata.
Intre patimi si ispite este o mare diferenta, iar tu stii asta deja.