<<Citat: postat de Mosh – Neagu
"Unde mi-ati gasit securea?" "Pai nu, ca-i a mea! Am venit cu ea de-acasa!" Am fost stupefiat. Imi era rusine mie de rusinea care-ar fi trebuit sa-i fie lui. Si se pretindea un om respectabil, fost lucrator la gara, acum pensionat. Priveam la secure si stiam sigur ca-i a mea, fiindca ii cunosteam toate detaliile, dar nu am putut spune nimic. Mi-am zis ca-i o alta incercare pentru acest post. Mi-am amintit: "Pe cel ce-ti vrea haina, da-i si camasa!" M-am indepartat, incurcat, mergand sa dau cateva indicatii tractoristului, iar in sufletul meu ma rugam: "Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face, si nu-l pedepsi pentru fapta lui! Sunt sigur ca Tu gasesti o cale sa-mi acoperi si mie nevoile, atunci cand Ti le cer!"
Cand a plecat, dupa ce am mai vorbit vreun sfert de ora, m-am mai uitat odata lung la secure, parca sa ma conving mai bine, desi nu mai era cazul!... Unii oameni au un tupeu ca L-ar ridica si pe Mantuitor de pe Scaunul Judecatii, ca sa se aseze ei!...
Poate credeti ca exagerez, dar as vrea sa ma credeti: suntem in post si nu-mi permit sa inventez astfel de povesti. Pur si simplu am preferat sa ma creada prost, decat sa imi tulbur pacea din suflet. Si sunt incredintat ca am procedat corect!>>


Ati procedat crestineste. Ca un om cu iubire de Dumnezeu si de aproape. E mare lucru sa te poti inalta peste Eu-l care-ti dicteaza altceva. Cu siguranta Dumnezeu va gasi o cale sa va inlocuiasca obiectul furat. Ma bucur pentru dumneavoastra ca ati putut sa fiti asa. Dumnezeu sa va ajute!

In privinta judecatii aproapelui...cei mai multi dintre noi, atunci cand ne judecam semenii, I-L ridicam pe Mantuitorul Iisus Hristos din Scaunul Judecatii si ne asezam noi. Eu am facut de multe ori pacatul judecatii aproapelui. Si nu neaparat din mandrie. M-am judecat pe mine foarte aspru si mi s-a parut firesc sa aplic aceeasi metoda si celorlalti. Prima data cand mi-am dat seama de greseala uriasa si de pacatul pe care-l fac a fost cand am citit undeva (nu mai stiu unde) ca atunci cand ne judecam aproapele, ne substituim Lui Dumnezeu. Dar, spre deosebire de noi, Dumnezeu are si puterea si dreptul de a ierta pacatele. Noi doar judecam. Si parca I-am spune lui Dumnezeu: Doamne, omul asta nu e asa cum crezi Tu. Uite, ei stiu: e asa , si asa si....Eu stiu Doamne, Tu nu stii.


<<Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi ; (Matei 7,1)
căci cu judecata cu care judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi; şi cu măsura cu care măsuraţi, cu aceea vi se va măsura. (Matei 7,2)

[Nu-i judecaţi pe semeni, ca să nu fiţi judecaţi de Dumnezeu. Omul e înclinat să evalueze excesiv faptele altora şi să le condamne cu uşurinţă, absolvindu-se pe sine. O judecată dreaptă nu e posibilă fără a cunoaşte toate datele problemei; Dumnezeu este singurul judecător real, El fiind singurul care cunoaşte şi datele lăuntrice ale fiinţei omeneşti.
(Explicatie data de parintele Bartolomeu Anania)]
Luca 6,37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi vi se va ierta
Romani 2,1: Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, eşti fără cuvânt de apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuţi te osândeşti, căci aceleaşi lucruri le faci şi tu, cel care judeci.

Iacob 4,11: Nu vă vorbiţi de rău unul pe altul , fraţilor! Cel care-l vorbeşte de rău pe un frate, sau îl judecă pe fratele său, acela vorbeşte de rău legea şi judecă legea; dar dacă judeci legea, nu eşti împlinitor al legii, ci judecătorul ei.>>

(Sfanta Scriptura: Versiunea Anania, site-ul Manastirii Dervent: www. dervent.ro )