[Mosh-Neagu]

Hai ca mi-am mai amintit ceva, care probabil va amuza pe multi. Desi am un tractoras, am preferat sa chem pe cineva cu tractor mare care sa faca in gradina, aratura adanca de toamna. In timp ce supravegheam activitatea, am vazut un individ care a ocolit spatele gradinii de langa linia ferata (acum cu gard inalt de plasa de Buzau), si a intrat printr-un loc pe care eu il consideram "sigur", cel putin pana voi continua sa consolidez in intregime (e vorba de vreo 200 de m de gard in totalitate). Aveam niste crengi de salcam stivuite, la limita unei padurici de salcam, in hat cu unul dintre vecini, a carei obligatie ar fi fost sa faca acea parte de gard... In acea zona, fusese pana de curand o padurice de salcami pe care am defrisat-o, fiindca in fiecare iarna dispareau cate 8-10 copaci... Am decis sa pun in acea zona pomi fructiferi... Unul dintre copii, fusese acolo cu cateva zile inainte sa-mi pregateasca niste bete (pentru pomii tocmai plantati), si uitase securea acolo. Individul care a intrat in gradina, avea treaba cu tractoristul, iar de la mine, urma sa mearga la el, undeva... Nu-l cunosteam, dar l-am primit cu zambetul pe buze, iar el mi-a explicat motivul prezentei lui, acolo. Dar... in mana tinea securea mea! L-am intrebat: "Unde mi-ati gasit securea?" "Pai nu, ca-i a mea! Am venit cu ea de-acasa!" Am fost stupefiat. Imi era rusine mie de rusinea care-ar fi trebuit sa-i fie lui. Si se pretindea un om respectabil, fost lucrator la gara, acum pensionat. Priveam la secure si stiam sigur ca-i a mea, fiindca ii cunosteam toate detaliile, dar nu am putut spune nimic. Mi-am zis ca-i o alta incercare pentru acest post. Mi-am amintit: "Pe cel ce-ti vrea haina, da-i si camasa!" M-am indepartat, incurcat, mergand sa dau cateva indicatii tractoristului, iar in sufletul meu ma rugam: "Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face, si nu-l pedepsi pentru fapta lui! Sunt sigur ca Tu gasesti o cale sa-mi acoperi si mie nevoile, atunci cand Ti le cer!"
Cand a plecat, dupa ce am mai vorbit vreun sfert de ora, m-am mai uitat odata lung la secure, parca sa ma conving mai bine, desi nu mai era cazul!... Unii oameni au un tupeu ca L-ar ridica si pe Mantuitor de pe Scaunul Judecatii, ca sa se aseze ei!...
Poate credeti ca exagerez, dar as vrea sa ma credeti: suntem in post si nu-mi permit sa inventez astfel de povesti. Pur si simplu am preferat sa ma creada prost, decat sa imi tulbur pacea din suflet. Si sunt incredintat ca am procedat corect!