Citat:
Īn prealabil postat de Mosh-Neagu
"De lucru"? Pai asta-i paradoxul, ca ei muncesc de le sar capacele, dar la furat. Probabil simt nevoia unei libertati personale, a unei stari perverse de independenta... E ca si cum ar infiinta un SRL, sau PFA: ei comanda, ei executa!... Cat "muncesc", atata au!... Si-apoi, sunt doua motive pentru care nu poti intra in combinatie cu ei: ori nu-i stii (de obicei tigani), ori eviti tu sa le arati ce ai in batatura, din precautie. Dar pana la urma, tu ai putea sa chemi la munca pe cineva care stii sigur ca e "lung de mana"? Daca nu ai niste "asi in maneca", nu-ti poti permite sa risti. Iar eu sunt singur acolo... Doar cu Dumnezeu!...
|
Nu, nici eu nu as fi putut, pana cand nu mi-a povestit sora mea despre renovarea casei ei, pe care a facut-o partial cu tigani, nefiind alti mesteri.
Mi-a spus ca a chemat tiganul, i-a dat ce avea de facut. La ora mesei il oprea, il poftea la masa cu ei.
La un moment dat, sora mea a trebuit sa plece si sa lase casa pe mana tiganului, spunandu-i: acum plec si sper, ca ai grija si de casa.
acesta i-a raspuns: "Doamna, dupa ce mi-ai dat de mancare la masa si m-ai tratat ca pe om, nu pun mana si nu iau nici un capat de ata".
Chiar asa a facut. Faptul ca l-a tratat omeneste a insemnat f mult pentru acest om, pe care in rest nu il baga nimeni in seama. Il mai cheama si acum la muncile gradinii, iar pe strada, cand se intalnesc, se saluta prieteneste.
Cu ocazia acestei povesti, am primit si eu o lectie de viata, pe care incerc sa o transpun in viata. Sigur, te poti astepta si la surprize, dar asta e viata!
Totusi, fa-le un bine si vezi ce se intampla. Dar asocierea cu altii mi se pare cea mai buna solutie.