Atunci când vii să te rogi împărătesei, Maicii lui Dumnezeu, crede cu tărie, înainte de rugăciune, că nu te vei întoarce de la ea fără a primi milostivire. Așa este și așa se cuvine să gândești și să crezi despre Dânsa. Fiindcă este Maica Atotmilostivă a Atotmilostivului Dumnezeu-Cuvantul și despre milele sale nemăsurate și fără de număr mărturisesc toate veacurile și toate Bisericile creștine.
Ea este, cu adevărat, „noian de milostivire și de binefaceri”, așa cum aflăm spus în Canonul Odighitriei (Canon, cântarea 5, vers 1). De aceea, a nu veni cu încredere când te rogi către Dânsa ar fi o sminteală și o necuviință, neîncrederea i-ar defăima bunătatea, așa cum este defăimată bunătatea lui Dumnezeu când nu nădăjduiești că vei obține ceea ce ceri atunci când I te rogi. Oare cum alergi să ceri mila unei persoane sus-puse și bogate, milă pe care toți i-o cunosc și pe care și-a arătat-o în nenumărate rânduri? De obicei, fiind ferm convinsă și cu speranță vie că vei obține de la ea ceea ce vrei. Așa se cuvine să fii și când te rogi: să nu te îndoiești și să nu șovăi.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viața mea în Hristos)
“Maică Sfântă și Curată,
Fecioară,din cer creată!
Dulce,adiere lină
A vazduhului Regină!
Mireasă Dăruitoare,
În nevoi Biruitoare
La rugă Stăruitoare
Pentru toți Mântuitoare!
Duios glas de veșnicie,
Sfânta lumii Bucurie,
Craiasă încununată,
Maică Sfântă și Curată!
Sfântă Mamă Apărătoare,
Pentru toti Ocrotitoare,
De dureri Izbăvitoare,
Tuturor Mângâietoare!
Crin ales în veșnicie,
Să ne fie Curăție,
Să ne ducă-n Împărăție
Întru Slavă măreție!
Sfeșnic Sfânt de rugă vie,
A lumii Sfântă Tărie,
O,lumina,nestemată,
Maică Sfântă și Curată!
Potir plin de Apă Vie
Dată lumii să ne îmbie
Cu a cerului ferie
Dulce Sfântă Veselie.
Mir Sfințit de Floare Aleasă,
Smerit trup de Împărăteasă,
Stăpînă miluitoare
Lumii întregi Ajutătoare.
Maica Soarelui Lumină
Început de zi senină
Viță mult prealaudata
Maică Sfântă și Curată!