Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Aoleu! .......
Ce te faci daca s-a pocait omul si acum e rob al Domnului (sunt destule cazuri, o multime pomenite, bunaoara, in Vietile Sfintilor, ca tot ai pomenit aceste minunate scrieri).
(Si-apoi, de unde putem noi sa stim ce iarta si cui iarta Domnul?...)
|
Aoleuuu, frate Cezar, pai cine zice de neiertare in starea de pocainta, io? Unde? Eu vorbeam de ideea in care vine doamna M. si ne gaseste in cealalta stare, de hulire a Duhului Sfant. Acel pacat spuneam (de fapt nu eu, ci Mantuitorul Insusi), nu va fi iertat nici aici, nici in veacul ce va sa vina. Dar atat timp cat avem bucuria de a merge in si spre Lumina, noi preferam "intunericul" cu tot ce implica el. Nimeni nu zice ca e prea tarziu pentru o schimbare de directie. "Astazi de veti auzi glasul lui Dumnezeu, nu invartosati inimile voastre!" (Sf Ap Pavel, epistola catre evrei).
Dar atunci, mantuirea ca iertare si vindecare, ca restaurare a firii, este un act care cere conlucrare pentru a se implini, un dialog intre Dumnezeu si faptura sa. Eu te iert, zice Hristos, dar daca tu insuti nu te ierti, daca tu nu vrei sa primesti harul, daca tu nu vrei sa intri in dialog, sa raspunzi, sa te deschizi, inseamna ca tu nu vrei iertarea, vindecarea. Raul pe care tu Mi-l faci mie, Eu ti-l iert, aceasta depinde de Mine, vrea sa ne spuna Mantuitorul. Dar raul pe care ti-l faci tu tie insuti si care lucreaza din tine si in tine cine ti-l va putea ierta fara propria ta vointa, fara constiinta si libertatea ta? - Despre pacatul impotriva Duhului Sfant - Parintele Constantin Galeriu ; sursa:
aici