Citat:
În prealabil postat de AlinB
1. Totusi de ce eviti sa spui de cate zile e vorba efectiv, traite impreuna (nu la distanta) ?
2. Orice copil stie sa planga cand ceva nu merge cum vrea.
Daca ai nevoie de copii, casatoreste-te si fa-ti cati vrei.
Dar mai intai, iti trebuie un barbat.
Un barbat cand isi doreste ceva, se da peste cap sa obtina.
Cand are ceva la care tine, nu lasa din mana.
Cateodata poate face si promisiuni exagerate care nu le poate tine, dar se zbate ca sa obtina ce vrea, sau in cazul asta, sa pastreze ce are.
Daca nu o face, poate ca efectiv e un neputincios, caz in care chiar ti-a facut un bine, fii recunoascatoare dar nu plangand ca si cand lucrurile ar sta cu totul altfel, el fiind barbatul perfect si relatia a fost distrusa dintr-un accident.
3. Te astepti abia la cateva luni de la despartire sa gasesti altceva la fel de entuziasmant ca o iluzie?
N-ai sa gasesti.
De altfel, relatiile care demareaza atat de repede dupa o relatie incheiata atat de tragic (si nitel cam patetic) au sanse mari de esec.
Ia o pauza, lasa trecutul sa fie trecut, mai umbla pe la starea duhovniceasca (pentru ca pe undeva este si o doza de pacatoasa idolatrie) si pe urma cauta/ceri/asteapta o alta relatie, mai fericita.
|
Nu pot sa iti spun cate ore/zile pentru ca au fost foarte multe, am fost si cate 2 saptamani nedespartiti.
Nu ma astept deloc sa gasesc pe altcineva, nu as putea si nici nu vreau. Va trece foarte mult timp sa ma mai linistesc, de ordinul "ani", nici nu se pune in discutie sa pot accepta pe altcineva. Chiar vreau sa fiu singura o vreme, nici nu as putea sa las pe cineva sa se apropie de mine iar eu sa ma gandesc la altcineva. Poate nici nu voi mai putea vreodata.... poate va ramane undeva in adancul sufletului meu si va trebui sa incerc sa ma obisnuiesc cu asta... astfel ma rog lui Dumnezeu sa imi dea pace si liniste