[neica_nimeni_altul]

Suspiciunea ca universul nostru a avut intr-adevar un inceput bine definit a fost trezita in secolul XX de observatiile stiintifice, care au descoperit ca spatiul cosmic se extinde. Dar un cosmos ce se extinde in spatiu necesita un punct de pornire, pentru ca, daca continuam sa ne intoarcem in trecutul indepartat, de-a lungul liniilor de expansiune cosmica, trebuie sa ajungem in final la un singur punct, acolo unde a inceput, pentru prima data, cresterea in dimensiune. Observatiile arata acum ca galaxiile (al caror numar urias a fost descoperit, de asemenea, de abia in secolul XX) se departeaza una de cealalta si ca universul continua sa evolueze. Asta inseamna ca, cu foarte mult timp in urma, intreaga realitate fizica trebuie sa fi fost comprimata intr-un sambure de materie, inimaginabil de mic si de dens. Fizica particulelor chiar admite astazi ca acest graunte compact ar fi putut fi initial, cat nucleul unui atom.

Apoi, cu vreo cincisprezece miliarde de ani in urma, aceasta gamalie de materie, incredibil de comprimata, a inceput sa "explodeze", creand, in cadrul acestui proces, spatiul si timpul. Mingea de foc care a rezultat e numita de obicei big bang si este asociata, in general, cu inceputul universului. Se pare ca, in teoriile despre big bang, am ajuns la "marginea" temporala a cosmosului. Si, cu toate ca filosofii, oamenii de stiinta si teologii ne spun sa fim foarte atenti atunci cand punem intrebari stupide despre big bang, ne e foarte greu sa ne abtinem sa nu punem intrebarea daca exista ceva dincolo de acesta. Nu exista nimic? Sau exista Dumnezeu?

In 1917, in vreme ce studia ecuatiile nou formulate de catre Einstein, despre relativitatea generala, fizicianul danez Willem de Silter a ajuns la concluzia ca ele se refereau la un cosmos in expansiune si in schimbare. Daca universul ar fi fost etern si static, corpurile de mase diferite s-ar fi prabusit pana acum unul peste celalalt, din cauza gravitatiei. De aceea, universul trebuie sa se afle intr-o continua schimbare, ceea ce ar putea insemna ca el a avut, de asemenea, un inceput. In 1922, matematicianul rus Alexander Priedmann a ajuns la concluzia ca relativitatea generala contesta ideea unui univers neschimbat in eternitate. Atat De Sitter cat si Fredmann i-au scris lui Einstein despre nedumeririle lor, numai ca cel mai faimos om de stiinta al secolului XX nu era pregatit sa accepte o cosmologie in care universul a aparut dintr-un punct de origine singular. El considera ca astfel de singularitati nu corespund intelegerii stiintifice, deoarece stiinta cauta o legitimitate universala si inteligibila.

Din cauza nevoii sale de universalitate, Einstein s-a agatat intotdeauna de ideea ca intregul cosmos ar fi mai degraba etern si necesar, decat intr-o schimbare dinamica. De aceea, a preferat un univers care nu s-a nascut, care se extindea indarat, in invariabilitatea eterna a unui trecut indefinit. Astfel, el a raspuns rapoartelor tulburatoare ale lui De Sitter si Friedmann, schimbandu-si calculele originale si introducand in ele o "constanta cosmologica" artificiala si pur fictiva, dupa cum a fost dovedit ulterior. El presupunea ca o forta repulsiva constanta, inerenta cosmosului, tine probabil la distanta stelele si impiedica prabusirea universului in el insusi.

Doar ca, ceva mai tarziu, Einstein l-a intalnit pe astronomul american Edwin Hubble, care i-a oferit ceea ce pareau a fi dovezi observationale despre un univers dinamic. Hubble observase cateva galaxii cu marele telescop de la Mounl Wilson si remarcase ca liniile spectroscopice care radiau de la unele din ele aveau o "deplasare" masurabila catre capatul rosu al spectrului. Aceasta nu putea insemna decat ca undele luminoase sunt mai lungi decat normal si ca sursa de lumina se indeparteaza de observator. Cea mai buna explicatie pentru acest fenomen, de "deplasare spre rosu", concluziona el, este aceea ca galaxiile se indeparteaza de Pamant si una de cealalta, cu viteze enorme. Stiinta experimentala confirma acum ca ne aflam intr-un univers in expansiune, asa cum fusese prezis de ecuatiile lui Einstein. Einstein a fost nevoit sa recunoasca acest fapt iar, mai tarziu, a admis chiar ca a facut o mare greseala cand a introdus "constanta cosmologica".

Cu toate acestea, indoielile asupra big bang au continuat chiar si dupa descoperirile lui Hubble. Multi oameni de stiinta se rupeau cu greu de ideea unui univers static. Dar iata ca noua teorie a primit un sprijin substantial, in 1965, cand oamenii de stiinta Robert Wilson si Amo Penzias au descoperit o radiatie de fond de temperatura joasa, care putea fi interpretata cel mai bine ca stralucirea ulterioara a unui big bang initial fierbinte. Aceasta radiatie a fost cel mai clar semnal de pana atunci ca, in urma cu cincisprezece miliarde de ani, a avut loc un eveniment cosmic singular si originar. De acum era din ce in ce mai greu sa se puna sub semnul indoielii faptul ca universul a inceput cu ceva asemanator big bang-ului.

Dar indoielile continuau, probabil in mod justificat. Teoria big bang privind originile cosmice parea sa implice faptul ca universul ce rezulta din expansiunea initiala va fi fost neted si uniform in toate directiile. Si totusi, parca mai clar ca oricand, astronomia ne face sa ne dam seama ca traim intr-un univers foarte zgrunturos. Aceasta inseamna ca materia cosmica se aduna, in unele locuri in bulgari uriasi, in timp ce, in alte locuri, e dispusa mult mai putina materie. Cosmosul nostru este alcatuit din galaxii, roiuri si superroiuri de galaxii, stele, planete si gaze, distribuite cal se poate de inegal, precum si din alte tipuri de materie, inca insuficient intelese. De exemplu, spatii goale imense separa unele grupari de galaxii, in timp ce altele sunt mult mai inlim legate. Daca universul a inceput in adevar cu un big bang net, atunci de ce s-a abatut atat de mult astazi de la distributia sa uniforma? Pentru a putea reproduce toate iregularitatile pe carc le cunosc astazi astronomii, arunci universul trebuie sa fi avut samburii unor asemenea neregularitati chiar din primele stadii ale evolutiei sale. Numai ca teoria big bang nu parea sa ia in consideratie asa ceva.

continuare ...