14 ani de la trecerea la cele vesnice a marelui duhovnic botosanean! (10.04.1912 - 02.12.1998)
Link permanent catre articolul complet
http://cristiboss56....98-b1-p1799.htm
Astazi se implinesc 14 ani de la trecerea la cele vesnice a marelui duhovnic botosanean! Părintele Cleopa s-a născut într-o familie de țărani din județul Botoșani și a intrat ca frate de mănăstire la vârsta de 14 ani în Schitul Cozancea, aproape de localitatea natală. Acolo l-a întâlnit pe părintele Paisie Olaru, pe atunci schimonah. Între ei s-a legat o prietenie duhovnicească ce a durat toată viața lor.
Sihăstria în timpul starețului Ioanichie Moroi
Nu după mult timp, împreună cu fratele lui, Gherasim, părintele a plecat la Schitul Sihăstria Secului din județul Neamț, unde egumen era renumitul stareț Ioanichie Moroi, ieromonah cu metanie la Mănăstirea Neamț, originar din Ardeal. Nevoitor pentru puțin timp în Sfântul Munte și la Ierusalim, părintele Ioanichie a fost trimis de starețul Mănăstirii Neamț, arhimandritul Melchisedec Dumitrescu, să redeschidă Schitul Sihăstria, lăsat de mult timp în paragină. Deși erau puțini frați la Mănăstirea Sihăstria, 14 la număr, părintele Cleopa, împreună cu Gherasim, a fost pus încă de la început la încercare de starețul Ioanichie Moroi.
Timp de trei zile, starețul i-a lăsat la poarta mănăstirii să lovească cu bățul într-o buturugă de dimineață până seara. Când asfințea soarele, îi chema la trapeză și le dădea să mănânce. După trei zile de nevoință și răbdare, părintele Ioanichie i-a spovedit și i-a împărtășit. Regula de primire a părintelui Ioanichie în Schitul Sihăstria Secului era foarte aspră. Povesteau călugării că în timp ce părintele spovedea în stăreție pe cel care dorea să-l primească în mănăstire, economul de atunci, părintele Chiriac, stătea în fața stăreției și aștepta. Când cel spovedit ieșea de la părintele Ioanichie, economul îl întreba unde-i este buletinul. Dacă buletinul îl oprea starețul, era semn că respectivul rămânea ca frate la Sihăstria.
Dacă avea buletinul la el, părintele Chiriac, foarte discret, îi spunea că monahi buni se fac la Mănăstirea Secu și Neamț.
Rânduiala aspră pe care a adus-o părintele Ioanichie Moroi din Muntele Athos se păstrează și astăzi în Sihăstria. Pe lângă cele șapte Laude și Sfânta Liturghie zilnic, părintele Ioanichie a impus ca în Sihăstria să nu se mănânce carne. Lunea, miercurea și vinerea, masa era o dată în zi, fără ulei. Marțea și joia, de două ori, cu ulei, iar sâmbăta și duminica se dezlega la brânză, ouă și pește.
Imediat după intrarea în schit, părintele Cleopa a fost rânduit cu ascultarea la oile mănăstirii, slujire pe care a îndeplinit-o 10 ani de zile. Această ascultare i-a dat posibilitatea părintelui să citească aproape întreaga bibliotecă a Mănăstirii Neamț. A avut binecuvântarea să-l vadă și să vorbească cu Sfântul Cuvios Ioan Iacob, în timp ce acesta din urmă era bibliotecar la Mănăstirea Neamț. Pe când păștea oile în pădure, părintele s-a întâlnit cu episcopul Ioan, refugiat din Kiev, Ucraina, care se adăpostise la Mănăstirea Lainici. De acolo, pentru a nu fi descoperit, a început să pustnicească în munții din jurul Sihăstriei. Părintele Cleopa a mai întâlnit și alți pustnici, care au lăsat o puternică amprentă duhovnicească asupra lui.
Râvna, dragostea pentru Dumnezeu, iubirea pentru viața monahală i-au încununat nevoința părintelui Cleopa cu virtuți și daruri alese.
Deși mănăstirea, imediat după al Doilea Război Mondial, a trecut prin multe și grele încercări, jefuită de rușii care, trecând prin Moldova, au luat până și ceapa de pe brazdele din grădina mănăstirii, prădată de vestitul tâlhar Baltă, care era cunoscut drept cel mai fioros bandit și fur al mănăstirilor din județul Neamț, incendiată de același răufăcător, totuși, sub egumenia părintelui Cleopa, Sihăstria a rămas în picioare.
Cum a ajuns Cleopa de la oi să conducă obștea mănăstirii
Părintele Cleopa a fost ales stareț în ciuda opoziției multor părinți din schit. Părintele Ioanichie Moroi, bolnav, a lăsat cu limbă de moarte ca următor lui la egumenia schitului să fie monahul Cleopa de la stână. În timp ce părintele Cleopa tundea oile mănăstirii, părinții din consiliu au venit să-i spună că este ales egumen. Părintele a dat înapoi spunând: "Nu ați găsit pe altul mai bun?".
Cu multă smerenie, părintele a primit totuși să fie stareț schitului care avea multe chilii arse, biserica distrusă și monahii, mare parte adăpostiți în bolniță, fiindcă totul suferise din cauza incendiului.
Văzând schitul în stare deplorabilă, s-a dus la Mănăstirea Neamț pentru a cere ajutorul material din partea starețului de acolo în vederea refacerii clădirilor Sihăstriei. Dar refuzul primit l-a mâhnit mult pe proaspătul egumen. Ieșind din cancelaria Mănăstirii Neamț, s-a dus la icoana Maicii Domnului și a plâns acolo, cerând să nu fie părăsit. Iar ajutorul nu a întârziat. Când a plecat de la Neamț, s-a întâlnit cu un om important din conducerea statului, care, văzându-l pe părintele abătut, i-a oferit o sumă importantă de bani. De la Mănăstirea Neamț până la Sihăstria, părintele Cleopa a cântat "Apărătoare Doamnă" pentru ca nu cumva să se întâlnească cu tâlharul Baltă.
Cu banii primiți s-a reușit refacerea bisericii și a corpului de chilii. S-a construit Paraclisul "Sfinții Ioachim și Ana", iar cu ajutorul credincioșilor apropiați sufletește Sihăstriei, originari din comuna Rădășeni, Suceava, au fost ridicate mai multe clădiri.
Venirea părintelui Cleopa pe scaunul stăreției a însemnat îmbogățirea rânduielii de la Sihăstria. Slujbe frumoase, noi preoți hirotoniți, predici înălțătoare, introducerea citirii neîncetate a Psaltirii, rânduiala spovedaniei săptămânale a monahilor, toate au făcut ca mănăstirea să fie din ce în ce mai cunoscută și căutată atât de credincioși, cât și de cei dornici să-și închine viața lui Hristos.
Tradiția primirii pelerinilor a fost un alt lucru nou pentru obștea părintelui Cleopa. Fiindcă mănăstirea era izolată de sat, credincioșii veniți la Sihăstria erau și sunt și acum găzduiți, oferindu-li-se și masă, toate gratuit, chiar dacă posibilitățile erau reduse. Povestea părintele Cleopa cum, la început, oamenilor nu li se putea da decât mămăligă cu murături sau compot din poame de pădure, singura hrană existentă în mănăstire.
Prezența la toate slujbele din biserică, citirea cărților sfinte, ascultarea necondiționată față de stareț și duhovnic au rămas regulă de neșters pentru monahii din Sihăstria.
"Dacă mor, să mă îngropi la rădăcina unui fag!"
La puțini ani după ce a fost ales stareț, părintele Cleopa a fost nevoit să plece, de ascultare, la Mănăstirea Slatina, trimis de patriarhul Justinian. Statul dorea transformarea ei în spital-azil. Părintele Cleopa a mers la Slatina împreună cu 30 de monahi din Sihăstria, dându-i-se sub ascultare mănăstirile din Bucovina. Dar comuniștii nu vedeau cu ochi buni misiunea făcută în zonă de cei trimiși la Slatina. Părintele a fost chemat la Securitate în Fălticeni și bătut, anchetat pentru a nu mai primi oameni în mănăstire. Chinurile îndurate în nopțile când era torturat și ținut cu ochii în lumina puternică a becurilor l-au făcut ca timp de 10 ani să ia calea pustiei. Aici, părintele a întâmpinat greutăți mari atât de la diavolul care-l tulbura cu vedenii înfricoșătoare, dar și din cauza lipsei de hrană și îmbrăcăminte. Era atunci un pădurar care-i ducea o dată pe lună o traistă de cartofi sau sfeclă. Părintele povestea cum număra fiecare cartof ca să-i ajungă timp de o lună.
Starețul a stat retras în munte și la cabana unui țăran din Neamț. Acesta, atunci când soția făcea mâncare în casă, punea o cană de apă în plus la ciorbă sau un pumn de mălai în tuciul unde se făcea mămăligă ca să poată lua și pentru părintele Cleopa fără știrea familiei.
Când oamenii au urcat la munte ca să strângă fânul, țăranul l-a luat pe părintele Cleopa, epuizat și slăbit de post, ca ceilalți să nu-l descopere pe pustnicul fugar. În timp ce mergeau noaptea prin pădure, părintele se tot oprea, sleit de puteri. La un moment dat, Ioan, căci așa se numea țăranul, s-a gândit că starețul nu mai poate rezista și o să moară. Nu știa ce să facă. Să-i spună nevestei? Se temea să nu se scape cu vreo vorbă la vecine. Să-l anunțe pe părintele din sat? Dar dacă afla miliția? Să-l îngroape singur? Nu putea să facă așa ceva unui călugăr, unui preot.
Ajungând la un brad răsturnat în pădure, părintele Cleopa, care mergea după țăran, îl chemă și-i spuse: "Frate Ioane, dacă mor, să mă îngropi la rădăcina unui fag și să citești catisma a 17-a pentru mine." Omul s-a înspăimântat, dându-și seama că părintele i-a citit frământările gândului.
Anii au trecut, iar părintele Cleopa, prin mijlocirea patriarhului Justinian, a fost grațiat. S-a întors la Sihăstria în 1965, unde, deși nu a mai fost dus la Securitate, a rămas în supravegherea ei. Paznicul mănăstirii, care trăiește și azi, dă mărturie cum era chestionat de oameni necunoscuți despre cine a venit la părinții Cleopa și Marcu, pe cine au primit ei în chilie…
Link permanent catre articolul complet
http://cristiboss56....98-b1-p1799.htm