[antiecumenism]

Masacrele Papismului în Serbia

"Ca să vedem cine sunt papistaşii care ne vorbesc într-una de dragoste, să ne aducem aminte de cei 800.000 de ortodocşi (da! chiar optsute de mii), măcelăriţi de uniţii papistaşi (numiţi Ustashi) în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, în Iugoslavia, Slovenia şi Croaţia. Iată ce a scos la lumină în noiembrie 1961, ziarul anti-eretic Orthodoxos Typos (Presa Ortodoxa):
„In 1940 se observă o acţiune energică a «Ustachi»-lor în Croaţia ce se continuă. In Italia se formează divizii militare de croaţi şi sloveni în vederea «Eliberării».
Bărbaţii poartă uniforme italiene şi-şi au sediul în zona Terghesti şi Istria.
în 1941 germano-italienii atacă Iugoslavia. Croaţii se revolta şi aleg ca şef al statului – cu «binecuvântarea» Vaticanului şi acordul lui Mussolini – pe Ante Pavelic. Sunt introduse imediat în Croaţia şi Slovenia regimente militare speciale şi încep «epurările». Toţi preoţii ortodocşi aflaţi acolo sunt executaţi! Apoi detaşamentele speciale cutreieră Croaţia şi Slovenia şi întreabă pe ortodocşii împrăştiaţi prin ţară dacă vor să se facă papistaşi, ca să scape teferi. Răspunsul este unul: «Nu! Noi vrem să murim în Credinţa Ortodoxă a strămoşilor noştri!». Asta o zic şi copii mici, de şcoală. Răspunsul lor e acelaşi. Atunci se dă semnalul masacrării în masă. 800.000 de ortodocşi sunt căsăpiţi, după multe chinuri şi sub supravegherea militarilor catolici. Acesta este cel mai mare măcel al ortodocşilor, de la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, de care profită papismul.
In 1945, Ante Pavelic şi şeful Securităţii Statului dau bir cu fugiţii şi vin la Vatican şi se fac călugări! Mai pe urmă, după ce au aşteptat acolo ascunşi multă vreme, trec în Argentina, cu ajutorul Vaticanului, unde îşi scapă pielea amândoi. Acolo dobândesc cetăţenia americană cu sprijinul direct al cardinalului Spelman.
Pentru că Tito este evreu (iosif Broz) şi nu-i pasă în nici un fel de ortodocşi şi pentru că papistaşii şi-au pus în mişcare toate forţele şi influenţa ca să nu se scoată vreo vorbă despre masacrarea celor 800.000 de ortodocşi, toată ches*tiunea e în primejdie să fie uitată.
Există informaţii cutremurătoare în arhivele marilor puteri referitoare la acest scandal de notorietate mondială. Vaticanul dintotdeauna s-a servit în mod eficace de interesele politice. Din fericire, multe din documentele originale secrete, au încăput pe mâna unor oameni influenţi şi care la momentul oportun ni le-au pus la dispoziţie”.
In 1963 revista Orthodoxos Typos scria de asemenea următoarele: „In timpul celui de-al II-lea război mondial (1942-1944) a avut loc cel mai mare măcel în masă a ortodocşilor, din istoria Creştinismului, la ordinul Vaticanului!
Măcelul mai vechi al papistaşilor împotriva celor ce cugetau diferit din noaptea sfântului Bartolomeu, păleşte neîndoielnic, în faţa uciderii în masă a 800.000 (da! exact cum citiţi, opt sute de mii) de ortodocşi sârbi în timpul celui de-al II-lea război mondial. Astăzi credem că a sosit deja clipa să fie date pe faţă acţiunile ascunse ale călăilor Vaticanului în faţa opiniei publice mondiale. Şi cea mai bună adeverire este publicarea – pentru prima oară – a fotografiilor apocaliptice a acelor masacre.
Iată, deci, o descriere scurtă a acestei tragedii a Istoriei:
In aprilie 1941 germano-italienii atacă Iugoslavia, iar croaţii papistaşi întorc armele împotriva patriei lor ortodoxe aliindu-se cu invadatorii. Conducător al lor este desemnat Ante Pavelic. Imediat detaşamente speciale de croaţi papistaşi din Italia, purtând uniforme italiene, ajung în nord-vestul Iugoslaviei şi încep uciderea în masă a 800.000 de ortodocşi. Toţi preoţii ortodocşi găsiţi acolo sunt executaţi prin lapidare, după ce mai întâi au fost legaţi cu sârmă pe cruci improvizate. 800.000 de ortodocşi de la copii de clasa întâi până la bătrâni au dat doar un singur răspuns preoţilor catolici prezenţi, care le promiteau să le salveze vieţile, cu o singură condiţie însă, să se facă catolici: «Vrem să murim creştini ortodocşi!». Iar mâinile preoţilor catolici au dat semnalul executării lor imediate“.
Despre acea masacrare odioasă a celor 800.000 de ortodocşi sârbi, la ordinul Vaticanului, le-a reamintit, de asemenea, ierarhilor sârbi în 1963 şi înalt preasfinţitul Arhiepiscop al Athenei, Hrisostom al II-lea. Acesta, explicând de ce Biserica Greacă nu acceptă propunerile de a trimite observatori la Consiliul Vaticanului, le-a reamintit delegaţilor sârbi prigoanele sângeroase, din timpul celui de-al II-lea război mondial, comise sub stricta supraveghere a Bisericii papale din Croaţia.
Ca atare, ăştia ne sunt papistaşii care ne vorbesc de dragoste şi unire! Şi cu ei vor ecumeniştii, în primă fază, să ne unească. Cu aceşti lupi papişti, ce sfâşie oile, cu uniţii care cu ură lovesc în Ortodoxie, atunci când o află neîntărită, neapărată şi persecutată."