Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Nu are mai multe sanse deoarece la originea abstinentei lui alimentare nu sta convingerea religioasa;nu se abtine de la mancare din iubire pt Iisus sau pentru infranarea placerilor din contextul nostru uman,lumesc(incercand sa traiasca ca un inger).
Anorexicii,in marea lor majoritate sunt obsedati de trup,de imaginea lor.Altii sunt depresivi.
Discutia isi are rostul in masura in care renuntam la placerile trupesti(care uneori ne domina judecata si menirea)din dragoste pt Domnul si nu daca ajungem in conditii similare dar lipsite de semnificatie religioasa.
De exemplu daca o persoana tine cura de slabire:mananca mai putin cantitativ sau mananca cruditati nu inseamna nimic,este doar o persoana care tine regim,avand cu totul alte motivatii.
|
Este foarte adevarat ceea ce spui. Nu conteaza numai ce facem si si de ce facem acel lucru. Totul incepe in inima noastra.
Insa nici atunci nu inseamna ca retinerea de la mancare 'din dragoste pentru Dumnezeu' ne aduce in proportie directa o mai mare induhovnicire. Nu cred ca este adevarat pentru toata lumea. Poate ajuta, este un mijloc, dar nu neaparat valabil pentru toti.
Asta spune si sfantul Pavel: unul poate si 'manca pentru Domnul'. (vezi Rom 14).
Un exemplu: cineva care traieste in conditii precare, ca sa ajute sa zicem emigrantii sau refugiatii. Nu poate tine seama de regulile postului, mananca ce i se da, imparte cu ceilalti ce este. Despre el sau ea s-ar putea spune ca 'daca mananca, pentru Domnul mananca'.