Citat:
În prealabil postat de iustin10
Da ,o definitie normal ca se poate da . Ea pleaca din interior ,adica ca persoana respectiva sa cunoasca ,sa creada si sa se roage lui Dumnezeu,si ajunge catre exterior cu  articipare la slujbe,post. Dar mai este un pas esential de facut :trebuie sa ajunga si la ceilalti . Exact asta solicita deschizatoarea threadului : sa primeasca invataturi sau macar sa vada ca si model astfel de oameni.
Eu am subliniat ca degeaba avem credinta in interior , sau in acte de cult ,daca ea nu ajunge cumva sa ii bcure si pe ceilalti. Nu neaparat tinindu-le predici,dar afisindu-ne credinta,si insotind-o cu blindete si fapte care vin in intampinarea celorlalti.
Toata credinta noastra, cand suntem in mijlocul celorlalti,trebuie sa se concentreze intr-un singur punct : iubirea aproapelui. Aceasta naste iscusinta in comportare ,impacarea cu sine, respectul celorlalti,si de abia pe ultima treapta,la care putini ajung ,invatarea celorlalti.
O relatie intre interior si exterior se vede si in psalmul 50:
"Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. " |
Imi amintesc de o intamplare in urma cu vreo 2 ani. Imi doream sa pot avea si eu putin ulei de la Sf. Nectarie din Eghina. Dar aceasta dorinta nu am spus-o nimanui; o gandisem, doar. Dupa vreo saptamana, am mers la piata impreuna cu sotia, iar acolo am intalnit o alta pereche pe care eu nu-i cunosteam. Acea femeie (prietena cu sotia mea) fusese cu ceva timp in urma bolnava de cancer, si se vindecase. De atunci calatorea in toata lumea, pe la locuri sfinte, multumind lui Dumnezeu. Cred ca am stat si-am ascultat-o vreo jumatate de ora, vorbindu-ne despre ce vazuse in ultima lor calatorie. Eu si sotul ei, stateam cuminti, in asteptare, dar la drept vorbind, ii sorbeam cuvintele. Cand era gata sa plece, am intrebat intr-o doara daca nu a fost intamplator si pe la Sf. Nectarie din Grecia, si daca nu cumva are putin ulei de-acolo. Surpriza a fost cu atat mai mare cu cat a spus ca are nu numai de la Sf Necatrie, ci si de la Sf. Ioan Rusul, si ca daca vreau mi le daruieste cu tot dragul. Multe am primit de la ea, cand am mers in vizita (asa cum imi ceruse) si - numai noi doi - am ramas "la povesti" vreo doua ore. De-atunci, de cate ori ne vedem, ni se lumineaza fetele de bucurie. Din acel ulei, am dat la fel, cu tot dragul, si cuiva de pe forum care, mai mult sau mai putin intamplator, am aflat ca era chiar de la mine din oras. Ba mai mult, fusesem impreuna la Sihastria si la Parintele Iustin Parvu la Petru Voda. Oare cum am putea sa nu vedem cum Dumnezeu lucreaza prin oameni? Iar oamenii suntem chiar noi. Intr-o singura zi, avem de mai multe ori ocazia sa spunem unui gest "Nu!" sau "Da!" Sa oferim sau sa ne certam!... Uneori e greu, alteori e chiar simplu!...