[cezar_ioan]

Se poate, intr-adevar, ca un om sa reintre in starea de hipnoza dupa o vreme. Sunt mai multe explicatii posibile, toate plauzibile (ar fi multe de discutat aici, chestiunea e bogata in nuante) si ma limitez doar la o simpla schitare a catorva posibilitati:
1. Daca persoanei hipnotizate i s-a sugerat tocmai aceasta in sedinta de hipnoza.
2. Daca persoana sufera de anumite vulnerabilitati psihice, avind anumite inclinatii spre zonele de patologie mintala sau fiind serios afectata psihic. (tocmai din aceste motive, suntem instruiti sa ne alegem subiectii dupa o atenta evaluare diagnostica prealabila si nu lucram cu oamenii care au tendinte maladive pregnante ori sunt bolnavi de-a binelea, inconstientul lor dominind constiinta, avind conflicte interioare de intensitate nevrotica ridicata sau chiar psihotica, etc.)
3. Daca doreste pur si simplu sa faca aceasta (avind deja anumite repere din experienta traita deja - stie cum sa faca pentru a ajunge in starea respectiva).

Precizez ca hipnoza e la fel ca orice alt lucru: devine bun sau rau in functie de omul care il foloseste, de intentii, de pricepere, de multi factori care tin de relatiile interpersonale etc.

Cuvantul (hipnoza pe care am invatat-o noi la scoala se realizeaza prin vorbire) este, o stim cu totii, fie cel care alina fie cel care raneste, fie te tine in viata, fie te omoara etc. Cate nu face omul prin cuvant! Aproape totul, se pare...
Asadar, ca orice alt lucru, hipnoza poate fi un instrument util sau daunator.

Cat priveste dependenta, aceasta e o tendinta atat de raspindita a oamenilor, incat va rog sa imi intelegeti zambetul usor amuzat si sa nu mi-o luati drept impolitete. Pai sigur ca putem fi dependenti de aproape orice! Aceasta tine de multe... Va rog sa ne intrebam impreuna: e ceva pe lume de care sa nu fim dependenti, intr-o masura mai mare sau mai mica? UItati, eu de pilda sunt cu totul dependent fata de posibilitatea mea de a merge. Precum si de relatia cu semenii. Si de apa si de aer sunt dependent. Problema nu e dependenta ci tipul de dependenta! Daca dependenta e folositoare pentru viata noastra, atunci nu vad nici o problema. Necazul e cand suferim de pe urma unor dependente (alcool, droguri, televizor, net, forum etc.) care ne pot distruge viata.

Noi am fost invatati ca sensul oricarei interventii de tip consiliere/psihoterapie (inclusiv cand folosim instrumentul hipnozei) este de a contribui, dupa puteri, la dezvoltarea capacitatii clientului nostru de a deveni autonom in alegerile si activitatile sale. Adica, luptam impotriva bolii care, intotdeauan il invalideaza mai mult sau mai putin pe cel afectat si cautam sa obtinem o autonomie cat mai mare a persoanei repsective. Cand un bolnav devine o greutate pe umerii familiei, ai colegilor, prietenilor etc., suntem solicitati sa oferim sprijin calificat pentru ca persoana sa poata merge din nou pe propriile "picioare" (sufletesti). Sa fie capabil de auto-ingrijire, de responsabilitate, de munca, etc.

Daca un terapeut spune ca clientul lui a devenit dependent de el, noi raspundem, ca o gluma intre colegi (sau uneori foarte serios!) ca in realitate ... terapeutul e dependent de client! Deh, bogatele si mereu complicatele relatii umane...