[Mihailc]

În prealabil postat de leonte

1. Dragul meu frate de arme! Toate sunt bune cate le spui, dar nu toate sunt pe intelesul oricui. Din mila lui Dumnezeu am terminat si eu o scoala in plus, pe care am inceput-o la indemnul mandriei, dar tinde sa se transforme in folos duhovnicesc. (Desi ma duce mintea sa spun lucrurile astea, inima mea este inca impietrita, din lipsa pocaintei, si nu poate sa datuiasca pentru asa o minune pe care a facut-o si inca o face cu mine Cel Milostiv.) Ceea ce nu prea apreciez la tine, este limbajul academic si foarte exact, dar pe care nu tot omul reuseste sa-l priceapa. E un paradox al intelctualitatii care ne indeamna sa cadem in capcanele exhaustivizarii concretului, pana ajungem sa ne pierdem in meandrele desertaciunii, desi brainstorming-ul cortexului nostru atinge praguri maxime in procesul evocarii paradigmelor.
Sper sa nu te mahnesc prin aceasta observatie a mea si sa nu ma consideri asemeni celui care spune mereu despre fratii sai : "este baiat bun, DAR..."

Cat despre problema de fond, nu sunt foarte sigur ca am inteles ce-ai vrut sa spui prin : identitatea ei profundă, de premergătoare terestră a Împărăţiei. Primul lucru spre care ma duce gandul, este ca biserica e pe pamant, si noi mergem la aceasta biserica de pe pamant, pentru a ne procura "bilete" pentru Imparatia care nu e de pe pamant. Probabil cuvantul terestru nu a fost cea mai inspirata alegere. Astept totusi sa lamuresti singur ideea pe care ai cautat sa ne-o impartasesti.

2.Cat despre aspectul al doilea: Cuvântul cheie este "numai". Când spui că numai în Templu locuieşte Dumnezeu, că Dumnezeu numai acolo este prezent şi dincolo nu, că numai noi suntem preferaţii lui Dumnezeu, că numai noi ne mântuim, atunci ...
nu pot decat sa ma inclin, ca semn de multumire si apreciere pentru aceasta precizare.

Mulţam de atenţionare în privinţa limbajului, cred că până la urmă o să-mi răresc intervenţiile până găsesc o altă stilistică a comunicării, asta dacă oi mai găsi-o cândva. Probabil că nu mă crede nimeni dacă spun că nu caut, sub nicio formă, să mă exprim "academic şi exact", pur şi simplu aşa vin ideile şi aşa le notez aici, dovadă numeroasele erori "tehnice" conţinute de postările mele croite adeseori în grabă şi fără răgaz pentru corecturi.
Dincolo de orice promovare de sine, cultura nu mântuie şi nici nu-ţi umple existenţa cu sens, cel mult îţi oferă un instrumentar mai complex de cântărire şi selecţie a mărfii de pe marea piaţă a informaţiilor. Dacă nu se reduce doar la achiziţia de mobilier intelectual pentru suprasolicitarea creierului, atunci cu siguranţă îţi slefuieşte sensibilitatea până într-atât că ajungi să te afecteze chiar şi conştiinţa faptului că nu te mai doare nimic.

Bun... cu biletele alea pentru cealaltă Împărăţie... mi-e teamă că aici e marea capcană a creştinismului mai recent, această trăire proiectivă în viitor, alimentată doar la nivelul minţii şi a emotivităţii autoinduse. Or Hristos din euharistie este Acelaşi cu cel din eshaton, doar modul de împărtăşire şi de percepţie a acestei împărtăşiri diferă, iar dacă acolo unde este prezent Domnul este şi Împărăţia împreună cu El, nu-i greu să pricepem că Biserica este Împărăţia, Cerul pe pământ, cum s-au exprimat unii părinţi. Există chiar şi o învăţătură ecleziologică destul de populară, care vorbeşte despre Biserica luptătoare (adică din timp şi spaţiu) şi Biserica biruitoare a eshatonului, adică cele două ipostaze ale Împărăţiei.
De-aia templul bizantin nu poate să arate ca un cămin cultural sau sală de concerte şi congrese, el este realmente o icoană a Împărăţiei în act, un fel de prezent care adună laolaltă trecutul şi viitorul într-o pregustare a veşniciei. Prin urmare, în Biserică noi nu căutăm să ne facem rost de bilete pentru o realitate care se va întâmpla "undeva, cândva" , ci învăţăm să trăim precum se vieţuieşte în Împărăţie, întrucât acest mod de existenţă reprezintă de fapt mântuirea în proces, sau, ca să fiu mai ortodox în exprimare, îndumnezeirea.
Că nu mai avem atât de clară conştiinţa a ceea ce suntem şi confundăm mântuirea cu o compensaţie transcendentală pentru o viaţă ratată pe pământ, este altă poveste.....