[Illuminatu]

În prealabil postat de laurastifter

În acest mod, practic, atât medicul, cât şi pacientul pot avea conştiinţa împăcată: medicul a salvat viaţa celui care i-a fost încredinţat în grijă (aceasta-i este misiunea), iar pacientul, neştiind că i s-a făcut transfuzie, n-are motive de a se considera trădător al propriilor convingeri, ci poate avea conştiinţa liniştită.

Problema cu constiinta impacata cand esti mintit are picioare scurte: in orice moment al vietii sale, pacientul va putea cere in instanta protocolul sau procedura medicala dupa care a decurs operatia sa. Si va afla, cu siguranta, ca i s-a facut transfuzie.

În prealabil postat de laurastifter

Pe de altă parte, se pune întrebarea: este moral să-i încalci unei persoane libertatea de conştiinţă/religioasă, chiar şi pentru a-i face bine? Desigur, răspunsul este negativ. Totuşi, dacă medicul ar fi lăsat pacienta să moară pentru a-i respecta libertatea religioasă, atunci... atunci ar fi fost limitată libertatea de conştiinţă a medicului pentru că şi el avea anumite principii morale clare şi depusese un jurământ. Aşadar, legislaţia ar trebui să apere libertatea de conştiinţă a medicilor (a căror datorie este aceea de a-şi salva pacienţii), sau sau a pacienţilor din organizaţia Martorilor lui Iehova care preferă să moară decât să accepte procedura medicală în cauză?
În opinia mea, logic şi corect din punct de vedere moral ar fi ca legislaţia să-i favorizeze, în acest caz, pe medici pentru că, în caz contrar, ei ar fi constrânşi să acţioneze contrar propriilor convingeri şi să-şi lase pacienţii să moară. În schimb, martorii pot găsi o altă soluţie pentru a-şi proteja libertatea religioasă (de exemplu, să nu meargă la spital în cazurile în care afecţiunile lor necesită transfuzii). Aşadar, sunt de acord cu dvs în privinţa ideii că medicul a acţionat corect salvând viaţa pacientei chiar şi în potriva voinţei ei - de fapt, ea, în momentul în care i s-a făcut transfuzia, era inconştientă, aşadar nu i se mai putea cere acordul.

Cam multe contraziceri in postarea ta de mai-sus.
Situatia este similara - pastrand proportiile, bineinteles - cu cea a cersetorilor: le dai bani incurajand cersitul si fiind sigur ca banii ajung la maharul de la coltul strazii sau nu-i dai bani, dar in acest caz te mustra mila pentru el. E o cale de mijloc: ii cumperi o paine sau un covrig din care esti sigur ca va manca.
Vezi, asa cum privesti situatia aceasta medicala, primul sentiment este de constrangere: te simti coplesita din toate partile si nu mai vezi cale de iesire. Dar trebuie sa simti si raspunderea familiei tale, a intretinerii copiilor tai. INTOTDEAUNA ESTE O CALE DE SCAPARE.

Sotia mea este farmacista; si ea a depus juramantul. Dar care juramant este mai mare? Cel al respectarii constiintei iehovistului sau juramantul lui Hippocrate?
Crede-ma, daca iehovistul nu doreste sa accepte metodele medicale pentru a-si salva viata, RASPUNDEREA ESTE NUMAI SI NUMAI A LUI. Crestinismul tau se manifesta pana la vointa omului. Daca omul nu vrea sa-l vindeci, ESTE IMORAL SA-L VINDECI IMPOTRIVA VOINTEI LUI. In acest sens sunt si canoane ortodoxe conform carora, daca vreun preot sau episcop boteaza un om impotriva vointei lui, se cateriseste. Dupa mine lucrurile sunt foarte clare: daca in timpul operatiei procedura implica transfuzia de sange, eu unul nu as face-o. In schimb, as incerca pe cat posibil sa-l tin in viata - din cate stiu operatia poate fi oprita la primele sangerari in exces care vor duce la pierderi fatale de sange -, ca mai apoi pacientul sa se trezeasca si sa-i explici cum au decurs lucrurile. Mai devreme sau mai tarziu el tot se va interesa cum a decurs operatia lui si va afla, asta-i sigur. Si tu vei ramane pe drumuri, si poate nu vei mai avea cu ce sa-ti educi copiii, care poate vor dori sa-si urmeze mama si sa se faca medici si sa salveze alte si alte vieti. Si toate nenorocirile din cauza unui ipocrit de iehovist, care vine la tine sa-l salvezi, dar care nu accepta procedurile medicale standard.
Si crede-ma, nu calci juramantul lui Hippocrate, pentru ca juramantul te obliga in momentul in care pacientul ti se preda tie spre vindecare, are deplina incredere in tine si in metodele tale ca il poti salva: da, in acest caz poti fi trasa la raspundere daca nu ai urmat acele proceduri standard. Dar daca pacientul doreste sa-l vindeci, dar obstructioneaza in mod voit actul medical, crede-ma, nu mai raspunzi pe deplin de esecul vindecarii.