În prealabil postat de cezar_ioan
Mai intai, Laura, as vrea sa iti ofer o mica informatie: in psihologie vorbim, printre multe altele legate de sugestie, de doua feluri de hipnoza: paterna si materna. Nu e foarte exact ce o sa spun, insa atat cat intuiesc/presupun despre nevoile tale de informare legat de subiect, cred ca e binevenit sa spun ca tu te referi de fapt la hipnoza paterna.
Ce insemana asta, in doua vorbe si nu foarte exact: ca persoana care induce transa intervine oarecum in forta, bazindu-se pe autoritate si fiind foarte directiv, sa zicem poruncitor (desi nu e prea corect termenul). O astfel de abordare intalnim in practica judiciara cand un suspect refuza sa fie compliant si avem indicii ca ascunde date relevante pentru rezolvarea unui caz. In general oamenii vad in hipnoza tocmai acest gen de interventie, de infringere a vointei celui hipnotizat.
Exista insa si hipnoza materna: aceasta tine mult de dorinta expresa a persoanei de a fi hipnotizata, de convingerea ei ca va intra in starea de transa cu ajutorul terapeutului, de increderea totala ca sugestia va functiona spre binele propriu etc. Sugestiile solicita din plin colaborarea celui care doreste sa intre in transa, acordul e total, se lasa libertatea deplina subiectului de a construi asa cum doreste lumea subiectiva a transei, mizam pe participarea lui deplina. Nu suntem directivi ci folosim sugestii de constructie activa a starii proprii din partea subiectului. Evident tonul e cald, vocea blanda (mai ales cand lucram cu oameni grav traumatizati).
Dar pentru ce folosim hipnoza?
Uneori in scop diagnostic, pentru a descoperi o informatie inaccesibila in starea de constiinta lucida. Foarte frecvent, aceste discutii sunt inregistrate, nu numai din motive care tin de etica, cat si pentru a comenta apoi pe marginea lor impreuna cu clientul.
Dar ce fel de continuturi psihice voim sa obtinem prin hipnoza? Evident, continuturi latente, adinc tainuite in inconstient (nu in subconstient!). Care sunt deci inaccesibile constiintei in mod direct, intrucat daca ar fi constiente, nici nu am mai numi inconstientul ca inconstient...
Lucruri uitate, din varii motive, pot iesi la suprafata prin hipnoza: informatii simple si seci (unde am pus cheile sau scrisoarea sau banii etc.; ce am spus, cu exactitate, intr-o anumita imprejurare etc.). Uneori stari mai complexe, trairi emotionale, atitudini bine tainuite in inconstient din varii motive care tin de iconomia vietii psihice personale. Evenimente importante insa care sunt insuportabile emotional in starea de constiinta deplina, lucida.
In hipnoza, constiinta nu este cu totul abolita, cum zicea absolventa de psihologie pe care o aminteai (a comis o inexactitate importanta) ci este modificata, sau "alterata" (termen nefericit). Adica, desi omul e deplin constient de ce i se intampla (isi da seama, functia cognitiva e pastrata integral), functia volitiva a constiintei este pasata in responsabilitatea terapeutului. Cel hipnotizat ar putea sa aleaga sa refuze transa, dar prefera sa n-o faca. Asista la ce traieste, oarecum in surdina, inmanusat ca-n vata, e un fel de spectator relativ pasiv la ceea ce traieste in planul constiintei sale. Seamana cu visul, cand sunt constient ca visez si ce visez, insa nu pot schimba derularea faptelor, nu impun eu traiectoria visului intrucat in starea de somn paradoxal vointa mea e neputincioasa, astfel incat eu doar asist ca un spectator la propriul vis. Seamana, din cate stiu si cu extazul, cel putin in parte.
|