Nu orice subiect se preteaza la politeturi, dupa cum nici la mizerii. Pentru mine, chestiunile care tin de credinta si de profesia mea (care e una foarte grava, poate cea mai grava dupa Teologie) nu sunt abordabile in tonul politeturilor lumesti sau al fleacurilor. Nu sporovaiesc la nesfarsit pe subiecte care nu sunt potrivite pentru asta. Despre moda sau mai stiu eu ce nimicuri sunt de acord sa fac baloane de guma, sa crosetez, sa fiu baiat salon etc. Pot fi un individ foarte agreabil cand am chef sa tai frunza la caini in compania semenilor, motiv pentru care am multi amici in lume, poate mult prea multi... Insa in chestiunile de mare importanta (credinta, poezia, dragostea, educatia pruncilor, psihologia, arta) sunt de-a dreptul fioros uneori, atat cu altii cat si cu mine insumi.
Ce vrei, sunt o fire pasionala si sunt crescut la tara, banuiesc ca se vede. Oamenii din satul meu stiu bine cand e de glumit si cand nu este. Insa pe aici se ia cam totul in raspar, vorba unui om pe care il cita Mateiu Caragiale: nous sommes ici, au cote de l/Orient, ou tout est pret a la legere... Si mie nu imi place asta. Ma iertati!...
|