| 
				 Fatarnicia ! ( continuare ) 
 
			
			“Smerita cugetare” pe care si-o scorneste omul dupa bunul sau plac este alcatuita din fel de fel de nenumarate tertipuri prin care trufia omeneasca se straduieste sa capete slava smeritei-cugetari de la lumea oarba,   lumea care iubeste cele ale sale, de la lumea care preamareste viciul   atunci cand viciul isi pune masca virtutii, de la lumea care uraste   virtutea atunci cand virtutea se infatiseaza privirilor sale in sfanta ei simplitate, in sfanta si neclintita supunere fata de Evanghelie.Nimic nu este atat de vrajmas smereniei  lui Hristos ca “smerita  cugetare” dupa bunul plac, care a lepadat jugul  ascultarii fata de  Hristos si, savarsind furt de cele sfinte, slujeste  satanei sub  acoperamantul unei fatarnice slujiri lui Dumnezeu (…) Satana ia chip de inger de lumina; “apostolii” lui iau chip de Apostoli ai lui Hristos   (Cor. 9, 13-15); invatatura lui ia chip de invatatura a lui Hristos;   starile care vin din amagirile lui iau chip de stari duhovnicesti si   harice; trufia si slava sa desarta, amagirea de sine si inselarea   nascute din acestea iau chipul smereniei lui Hristos. Ah ! Unde s-a   ascuns de nefericitii visatori, de visatorii ce in chip jalnic sunt   multumiti de sine si de starile lor de amagire de sine, de visatorii   care socot ca se desfata si sunt fericiti, unde s-au ascuns de acestia   cuvintele Mantuitorului: “Fericiti cei ce plang acum,  fericiti  cei ce flamanzesc acum si vai voua, celor ce sunteti acum  satui, vai  voua celor ce radeti acum” (Luca 6, 21,25). (…)  Smerenia  nadajduieste in Dumnezeu – nu in sine si nu in oameni; de  aceea,  purtarea ei e simpla, fara ocolisuri, statornica, mareata. Fiii cei orbi ai lumii acesteia numesc acest lucru trufie.   Smerenia nu pune nici un pret pe bunatatile cele pamantesti; in ochii   ei, mare este Dumnezeu, mare este Evanghelia. Ea nazuieste catre   acestea, neinvrednicind stricaciunea si desertaciunea nici cu luarea   aminte, nici cu cautatura. Sfanta raceala fata de stricaciune si   desertaciune este numita trufie de catre fiii stricaciunii si slujitorii   desertaciunii. Este o inchinaciune sfanta ce vine din smerenie si din   cinstire fata de aproapele, fata de chipul lui Dumnezeu, fata de  Hristos  in aproapele; si este o inchinaciune stricata, interesata, care cauta sa placa oamenilor si totodata uraste oamenii,   impotrivitoare lui Dumnezeu si urata inaintea Lui: pe aceasta a  cerut-o  satana de la Dumnezeul-Om, imbiindu-L in schimbul ei cu toate   imparatiile pamantului si slava lor.
 Cati nu sunt si acum cei care se  inchina pentru a primi foloase  pamantesti! Cei inaintea carora se  inchina acestia le lauda smerenia.  Fii cu luare-aminte, baga de  seama: cel ce ti se inchina o face din  cinstire fata de om, din  dragoste si din smerenie ? Sau inchinarea lui  iti gadila trufia, pentru a  scoate oarecare folos vremelnic ?
 Tu, care te numeri printre mai-marii pamantului!  Ia seama:  inaintea ta se tarasc slava desarta, lingusirea, josnicia!  Acestea,  dupa ce isi vor fi atins telul, te vor batjocori, te vor vinde  cu cel  dintai prilej. Niciodata nu-ti revarsa darnicia asupra celui  stapanit  de slava desarta: acesta, pe cat este de umil inaintea celor  mai mari,  pe atat este de obraznic, semet, lipsit de omenie cu cei mai  mici”  (Scara. Cuvantul 22). Pe cel stapanit de slava desarta il vei  cunoaste  dupa deosebita inclinare pe care o are catre lingusire, catre   slugarnicie, catre minciuna, catre orice lucru ticalos si josnic. Pilat s-a suparat pe tacerea lui Hristos, care i s-a parut trufasa. “Mie”, a zis el, “nu-mi raspunzi? Sau nu stii ca am putere sa-Ti dau drumul si putere am sa Te rastignesc?”   (In. 19, 10). Domnul Si-a lamurit tacerea punand in lumina voia lui   Dumnezeu, pentru care Pilat, ce credea ca lucreaza dupa bunul sau plac,   era doar o unealta oarba. Din pricina trufiei, lui Pilat i-a  fost  cu neputinta sa priceapa ca inaintea lui statea smerenia   atotdesavarsita: Dumnezeu Cel Inomenit.
 Sufletul inalt, sufletul cu nadejde cereasca, care dispretuieste bunatatile cele stricacioase ale lumii acesteia, nu este in stare de marunta dorinta de a placea oamenilor si de slugarnicie.   Gresesti numind trufas acest suflet, pentru faptul ca nu indestuleaza   cerintele patimilor tale. Amane! Cinsteste trufia cea binecuvantata,  lui  Dumnezeu placuta a lui Mardoheu! Aceasta, care in ochii tai este  trufie  – de fapt este sfanta smerenie”.
 
				__________________Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
 (Părintele Alexander Schmemann)
 |