[cezar_ioan]

Ca experienta din timpul orei de Religie sa fie una incarcata de blandete, intelepciune, caldura, respect pentru fiecare persoana.
As vrea ca profesorul sa faca in asa fel incat intamplarile si invataturile prezentate sa fie vii, cu personaje pe care sa le resimt ca vii, o lume vie, din care sa simt ca fac si eu parte... Pentru aceasta, desigur, sunt constient ca am nevoie si de participarea mea vie, cu interes real adica, cu ravna, cu dragoste, cu rabdare si agerime a sufletului. Cu un strop de umilinta, macar...
As vrea sa dezbatem la fiecare ora, macar 15 minute, o experienta personala a unuia dintre colegi (dintre care fac si eu parte, desigur) referitor la viata de credinta (centrata pe despatimire, pe curatie, pe imbunarea sufletului). As avea nevoie de impartasiri si de ascultare suportiva.
M-ar interesa cu predilectie: rugaciunea, arta bisericeasca, talcuirea Sfintei Liturghii, deprinderile de vietuire crestina in relatiile conflictuale si concurentiale inevitabile (si) in societatea noastra actuala.
Mi-ar placea la fiecare ora un cuvant, fie si foarte scurt, din Pateric. Ori o talcuire a unui Sfant Parinte, fie si cat o propozitie de mica...
Obligatoriu o pericopa cat de mica din Scriptura, citita si comentata ori cu trimiteri de lectura.
As vrea sa fiu sprijinit prin sarcini didactice bine alese si conduse pentru a capata deprinderi de vorbire, gandire, simtire, actiune practica specifice crestinului, in viata de zi cu zi.
As vrea ca profesorul sa lanseze mai ales intrebari (bune), nu raspunsuri... Sa fiu incurajat/invatat, la randul meu, sa pun fara jena intrebari (bune).
As vrea ca temele pentru acasa sa aiba in special caracter practic (exersarea rugaciunii, candela, tamaierea, postul, pacea si sprijinul intre membrii familiei, dificultatile urcusului in lucrarea coboratoare de prea-mult-sine a pocaintei etc.).
As vrea sa nu existe critica (in sensul oricarei urme de malitiozitate sau ironie).
As vrea sa invat, cu ajutorul profesorului si al colegilor, sa deprind toleranta, acceptarea alteritatii, respectarea varietatii formelor de intelegere subiectiva a credintei.
As vrea sa exersam impreuna, in Hristos, o stare de spirit... mai elevata!..:) Sa ne ramanem frumos-indatorati, unul altuia, pentru aceasta...:)
As vrea sa devin un bun crestin, un om intre oameni, chiar daca unii dintre colegi nu ar fi credinciosi sau ar avea alte orientari religioase decat crestinismul.
As vrea sa devin ceea ce sunt: crestin ortodox. Si inca, unul roman, in buna traditie stramoseasca. Care sa poata trai impacat cu Dumnezeu, cu sine si cu lumea, oriunde as trai in lume si in orice imprejurare a vietii.

Cam multe, pentru ora de religie... Dar pur si simplu asta as nazui sa se intample cu mine si cu colegii/fratii mei.