Citat:
|
În prealabil postat de Laurentiu
A fost odata o fata care nu vedea si se ura pe sine pentru ca erea oarba si ura si pe cei din jurul ei numai pe prietenul ei nu-l ura.Ea spunea ca daca vreodata ar putea sa vada s-ar marita cu prietenul ei.Intr-o zi s-a intamplat o minune cineva i-a donat o pereche de ochi.Cand a vazut pentru prima oara lumea si pe prietenul ei care erea orb , acesta a intrebat-o: Acum ca poti vedea te mariti cu mine?La care fata i-a zis:Imi pare rau dar nu ma pot marita cu tine pentru ca esti orb...prietenul ei cu lacrimi in ochi i-a zis ,bine, dar TE ROG SA AI GRIJA DE OCHII MEI!...
|
Asa cum Lumina Invierii a alungat intunericul adanc al pacatului oferindu-ne prin Hristos vederea duhovniceasca a semenului nostru, asa ar trebuii sa privim in jurul nostru in primul rand cu ochi duhovnicesti, cat ne este dat fiecaruia... Din pacate mult prea grabiti uitam de acest "simt" cautand de cele mai multe ori forma, stralucirea, gandoarea in locul cuminteniei, a firescului. Doamne Ajuta!