Citat:
Īn prealabil postat de UNNOOM
In cazul asta nu prea reusesc, ca ateu-agnostic, sa prind o noua pista de cercetare in vreo directie care sa-mi ofere raspunsuri la o dilema personala.
Ma asteptam sa gasesc vreo directie in merg dezbaterile in crestinism si care sa nu fie un drum infundat.
|
Singurul mod in care poti verifica credinta este sa o traiesti,ea afirma asta,o analiza rationala,empirica,exterioara,ii va observa doar partea exterioara,ce poate fi imperfecta,dar ii va rata complet esenta.Are acesta particularitate:nu poate fi inteleasa,in dinamica,in mecanismul ei interior,din exterior.Daca vreti sa o disecati in acest mod atunci da,este un drum infundat.Daca vreti sa o traiti eu personal nu va pot oferi nici o certitudine ci doar va pot spune ca drumul credintei,asa cum a fost aratat de Hristos,comporta si durere,nu doar bucurie,si intristare,nu doar rasarit de soare,si singuratate si nu doar comunitate,si moarte si nu doar viata in acesta lume ci in cea care urmeaza.Dar nici unul dintre aceste aspecte nu le veti putea nici analiza si nici intelege in esenta lor,subliniez aceasta notiune,decat traind credinta,nu se poate de pe margine,nu poti doar analiza trebuie sa traiesti.
Albert Schweitzer,neamtul de care va spuneam,dupa ce a terminat de analizat cum au incercat rational sa inteleaga credinta,cu metode critice si stiintifice,a spus asa: ,,El,Hristos,vine cateodata la noi precum un necunoscut,fara un nume,fara sa-l recunoastem imediat la fel cum nu l-au recunoscut nici ucenicii din barca cand statea pe mal.Vine si ne spune aceleasi cuvinte: ,,Vino cu mine"iar celor ce-L vor urma,intelepti sau simpli,li-se va revela in fiecare bucurie si suferinta prin care vor trece urmandu-L si intr-un mister de neinteles,
ei vor invata tocmai prin acesta proprie experienta a lor cine este EL".
La asta m-am referit,va multumesc si eu pt dialog si God be with you :)