[glykys]

"- Eu va spun ca un frate al meu a fost impuscat. Ticalosii!... Si acel om care l-a impuscat pe fratele meu mi-a cazut, cum se spune, in mana.
- A venit la dvs. sa se spovedeasca?
- Nu a venit el, eram eu intr-o functie mare... Eram in lume... Si puteam pur si simplu sa-l omor si eu pe el... Iar unui alt frate de-al meu - care avea pronirea de a-l omori, pentru ca acela facuse niste crime nemaipomenite - i-am spus sa nu indrazneasca cumva a se lega de el. Iar celui care il impuscase pe fratele meu i-am trimis vorba: Eu iti pun paza si la poarta. Cu niciun chip nu ai sa patesti nimic. Care mi-a fost justificarea? Am zis asa: daca eu ma razbun, Cerul nu mai e dator la mine, dar nici fratele meu nu mai e dator la mine. Si am vrut sa-mi fie Cerul dator si fratele care a fost omorat. Si l-am lasat in pace pe cel care l-a impuscat. A murit el, dupa ani de zile, de chinuri de constiinta sau de altceva. Dar, domnule, in lupta mea duhovniceasca - de padure, de celula, de chilie, de contact cu lumea de tot felul - asta ma ajuta foarte mult, pentru ca vreau mai degraba ca Dumnezeu sa ramana dator la mine decat sa ma razbun si sa raman la Dumnezeu dator foarte mult!"