[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Exista şi interpretarea eronata a citatului din Romani, luat din context, "Păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia neavând lege, îşi sunt loruş lege, legea fiind înscrisă în inimile lor, … care ii şi apără" (Romani 2, 14)
Sfântul Pavel nu spune că păgânii se vor mântui, pentru că au în ei legea conştiinţei, sădită natural de Dumnezeu în toţi oamenii, ca un receptor pentru a-L putea cunoaşte pe Creator, ci afirma ca aceasta conştiinţa a diferenţierii intre bine şi rău ii judeca sau ii apără. Dar nu că s-ar mântui. Din contra, în contextul Epistolei către Romani, tocmai acest lucru se afirmă, cum că fără credinţa în Hristos, chiar dacă eşti iudeu, sub lege, sau păgân, cu legea firii, nu te poţi mântui fără a intra în comuniune cu Hristos.

Îi judecă sau îi apără... pentru ce? Dacă păgînii care nu au auzit de Hristos şi nu au avut şansa de a deveni creştini merg cu toţii în Iad, ce sens mai au cuvintele lui Pavel? Le va fi mai rău sau mai puţin rău în Iad, funcţie de faptele dragostei sau cum, ca să înţeleg ce spui...