Citat:
Īn prealabil postat de leonte
Parerea mea:
Preschimba luciditatea in trezvie iar scepticismul in nadajduire spre ajutorul lui Dumnezeu! Daca maine imi iese in cale cineva si imi propune o alta dogma decat ceea ce cred eu astazi, iar eu nu am argumente sa-mi demonstrez mie ca e fals ce spune, atunci nu voi lepada cele spuse de el. In schimb voi nadajdui ca pe omul sincer in inima lui, (si un astfel de om ma straduiesc sa devin, caci nu sunt inca) Dumnezeu il pazeste si de ratacire si de alte neputinte, iar cand omul va fi pregatit, Dumnezeu ii va descoperi lui cele necesare chiar si prin revelatie, daca nu sunt alte instrumente.
Faptul ca nu pui pret pe cuvintele oamenilor, nu e gresit, ba, dimpotriva. Numai ca am impresia ca in general nu prea pui pret nici pe oameni. Si asta nu pentru ca esti rau, ci pentru ca esti pragmatic, iar "dogma" pragmatismului indeamna la idiferenta. Cu exceptia unor cazuri tragice si care te emotioneaza omeneste, eu banuiesc ca nu esti un iubitor de aproapele. Nu ca eu as fi; dar duhul care ma anima pe mine, tot acela ma indeamna sa pun bucuria semenului meu mai presus de pragmatism. Si chiar mai rau decat tine fiind, eu am sansa de a sfarsi cel putin cu o treapta mai sus.
Astazi iti spun ca luciditatea e limitata, iar scepticismul e de-a dreptul daunator, caci te poate face sa devii paranoic.
Iti spun ca de la un fost lucid la un lucid. Eu inca nu am dobandit trezvia, dar am inteles ce este. Si nu ma refer la intelegerea termenului de dictionar, desi acolo e inceputul.
|
Iti multumesc. Te inseli in privinta mea; nici nu se poate altfel; nu ma cunosti. :) Nici nu avem cum sa ne cunoastem oemneste tot forumul. Sunt un iubitor de semeni, sau macar incerc. Insa...cand semenii se aduna in organizatii sin cep sa proclame narcisist despre, atentie, nici macar ei insisi (trufia/parerea de sine individuala o intelegem, pentru ca o practicam sau am practicat-o, cu totii) ci despre organizatie...atunci ceva din mine sa da inapoi cu neplacere.
Si eu stiu definita trezviei. Problema este sa o lucrez, sa o fac vie, productiva. Oamenii pot fi exceptionali, si chiar cred in ei ca indivizi. Cu structurile supraindividuale e mai greu...Biserica e demna de respect si urmare...biserica, sau istoria ei...hm...acolo e durerea. Observa diferenta de majuscula...
Nu ma intelege gresit: vorbesc de Biserica cea Una; sunt in BC, dar ortodocsii imi sunt frati; nu proivesc sciziunea ca pe un pretext mizantropic de insingurare si lupta temebela cu semenii, de la anateme la vrajmasii personale. Departe de mine asa ceva! La fel stau lucrurile si cu ceilaalti catolici de pe forum, cred ca ai observat. Doar ca istoria bisericii, trecuta si prezenta, imi furnizeaza materie prima pentru tot scepticismul din lume.