Citat:
În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia
Coleg leonte, voi raspunde la obiect: cred ca nu e un sentiment, ci o stare: luciditate. Intotdeauna am privit cu scepticism....
|
Parerea mea:
Preschimba luciditatea in
trezvie iar scepticismul in
nadajduire spre ajutorul lui Dumnezeu! Daca maine imi iese in cale cineva si imi propune o alta dogma decat ceea ce cred eu astazi, iar eu nu am argumente sa-mi demonstrez mie ca e fals ce spune, atunci nu voi lepada cele spuse de el. In schimb voi nadajdui ca pe omul
sincer in inima lui, (si un astfel de om ma straduiesc sa devin, caci nu sunt inca) Dumnezeu il pazeste si de ratacire si de alte neputinte, iar cand omul va fi pregatit, Dumnezeu ii va descoperi lui cele necesare chiar si prin revelatie, daca nu sunt alte instrumente.
Faptul ca nu pui pret pe cuvintele oamenilor, nu e gresit, ba, dimpotriva. Numai ca am impresia ca in general nu prea pui pret nici pe oameni. Si asta nu pentru ca esti rau, ci pentru ca esti pragmatic, iar "dogma" pragmatismului indeamna la idiferenta. Cu exceptia unor cazuri tragice si care te emotioneaza omeneste, eu banuiesc ca nu esti un iubitor de aproapele. Nu ca eu as fi; dar duhul care ma anima pe mine, tot acela ma indeamna sa pun bucuria semenului meu mai presus de pragmatism. Si chiar mai rau decat tine fiind, eu am sansa de a sfarsi cel putin cu o treapta mai sus.
Astazi iti spun ca luciditatea e limitata, iar scepticismul e de-a dreptul daunator, caci te poate face sa devii paranoic.
Iti spun ca de la un fost lucid la un lucid. Eu inca nu am dobandit trezvia, dar am inteles ce este. Si nu ma refer la intelegerea termenului de dictionar, desi acolo e inceputul.