Prăpastia
de Vasile Voiculescu
Cei ce înca Te caută deznădăjduiti, zic
Că între Tine și noi netrecute prăpastii străjuiesc.
Mulți, întorși din cale, te tăgăduiesc.
Câți Te-au aflat zâmbesc și nu spun nimic.
Doamne, unde încep abisurile acele?
Ce drum s-apuc, oricât de lung?
Nu cruț nimic, numai s-ajung,
La marginea Ta, să m-arunc în ele.
Deodată, o spaimă mă ține,
O bănuială strivitor de grea:
Prăpastiile Tale încep chiar din mine,
Dintru-nceput deschise în inima mea.