http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...are-launtrica/
Intrucat nu se poate dovedi in mod stiintific ca afirmatiile teolo*giei ar fi false, ateismul este credinta ca Dumne*zeu nu exista. Potrivit expresiei lui Viktor Frankl, oamenii sunt mai religiosi decat isi dau seama. De regula, la atei exista o „religiozitate timida necon*stientizata”, o „credinta subconstienta”.
Necredinta inconstienta este caracterizata de faptul ca motivele refuzului de a crede in Dumnezeu nu sunt constientizate. Omul nu intelege de ce i se impotriveste lui Dumnezeu, de ce ii este sila de temele religioase ori nu vrea sa vor*beasca despre ele, sa citeasca Biblia, sa mearga la biserica, sa se roage acasa. Uneori isi bate joc de lucrurile sfinte si le huleste, indreptatindu-se prin aceea ca „inca nu s-a copt pentru asta” si „nu este gata sa duca un mod duhovnicesc de viata”. In spatele acestor argumente tulburi se ascunde dependenta de draci, care il impiedica sa-si vada pacatele si sa se pocaiasca.
„Necredinta inconstienta” nu trebuie con*fundata, se intelege, cu ateismul constient si cu asa-numita necredinta „onesta”, „de buna calita*te”. Aceasta din urma a fost prezenta, de exem*plu, la Apostolul Toma: el voia in primul rand sa se convinga de corectitudinea credintei sale, si odata incredintat nu s-a mai indoit niciodata de ea (v. Ioan 20, 24-29).
Pacatosilor nepocaiti le este mult mai usor sa traiasca fara gandul la Dumnezeu si la rasplati*re. Sa ne amintim cuvintele lui Ivan Karamazov: „Daca Dumnezeu nu exista, totul este permis”. Nu avem nici o raspundere morala fata de ni*meni. Libertatea deplina se justifica pe sine in*sasi! Omul se imbata cu propria autosuficienta si independenta.