[vsovivivi]

Lui Raoul, Mopsu... şi către restul împiedicaţilor care se poticnesc şi se molipsesc de învăţăturile gLumii.

Aşa cred că ni s-a dat de sus:

1. Scriptura nu este scrisă ca şi culegere de doine şi zicători! Acolo nu e vorba de culegerea şi trecerea în scris pe curat a unei tradiţii superstiţioase a oamenilor din vechime sau a tradiţiilor superstiţioase a tuturor oamenilor păgâni aşa cum a făcut Mircea Eliade în istoria Religiilor. NU! Scriptura este scriere după dictare şi insuflare, Dumnezeu a grăit şi proorocul a scris şi apoi a trăit şi a vorbit conform cu proorocia dată Lui şi el ţinea locul lui Dumnezeu în grăire vorbind în Numele Lui căci Domnul îl alesese prooroc şi-l trimitea la drepţi şi la poporul Lui şi la oameni. Deci nu e sciere după mintea omului sau după memoria omului sau după tradiţia şi superstiţiile omului ci e îndreptarea dată de Dumnezeu către poporul credincios, deci e Adevărul şi Taina lui Dumnezeu cu oamenii.

2. Scriptura este valabilă şi în literă şi în taină şi în simplitate şi în suprafaţă şi în adâncime şi în profunzime, aşa că cine desfinţează scriptura în cirtă sau iotă pe el se exclude de la Adevăr şi de la Viaţă şi mic se va chema el în împărăţia cerurilor: mikiduţă.

3. Harul este plinirea şi cunoaşterea legii sfinţeniei şi a scripturii prin mila Domnului faţă de păcătos.

N-are sens să te îndoieşti de cunoştinţele mele de fizică căci nu prea se vede că ai avea cunoştinţe decât eşti un fel de parior care tot vrei tu să demonstrezi că eu sunt prostul şi tu deşteptul, dar n-ai cum să reuşeşti căci Adevărul nu e de partea ta. Iar în ceea ce v-am întrebat şi explicat cunoştiinţele necesare pentru a pricepe erau nu de fizică superioară ci noţiuni naturale elementare bazate pe observaţii simple, deci n-am făcut apel decât la calcule elementare de clasa 8-a şi la noţiuni simple ce le pricepe orice copil care priveşte cinstit lucrurile pe care le vede, aude, pipăie, simte şi înţelege.

Voi însă nu vreţi să pricepeţi. Treaba voastră.

Totuşi ca să nu rămâneţi înapoiaţi în 'neoiluminismul' mincinos şi absurd:

Creaţia are 7500 de ani.

Deasupra, în Cer, nu există pământuri, sori, planete, sisteme solare, galaxii, ci astea sunt modelările celor ce cred ei că ştiu ce văd acolo sus... şi singur este soarele soare şi luna lună iar stelele sunt mici şi multe formând semne, cele din nord se rotesc, păstrând semnele, în jurul stelei polare iar cele din sud în jurul centrului ceresc sudic. Nordul magnetic şi sudul magnetic arătat de busolă este defapt orientarea acului pe liniile de câmp ale circuitului magnetic ceresc produs de mişcarea stelelor, flux magnetic ce trece prin axa polară, pământ şi mări, axa sudică şi apele de deasupra cerului. În cer nu există bolovani ci există doar foc, apă, ghiaţă, gaze, fum, ce se ridică de pe pământ, ceaţă şi niciun bolovan sau meteorit sau planetă sau alte prostii, ci ceea ce cade pe pământ sunt obiecte ridicate de furtuni de pe pământ. Luna e din ghiaţă, soarele din foc, stelele din gaze, foc, ghiaţă sau apă.

Aicea jos pământul e semisferic păstrând forma apelor din care a fost desluşit şi relieful de deasupra conform cu apele din care s-a rupt căci apele s-au desprţit de ape prin acţiunea tăriei, şi este rond în adâncul apelor şi deasupra e plat denivelat şi e înconjurat de apele mărilor, apele de sub cer care se adună în adunările lor formând mările. Creaţia e finită şi e mică, şi finitatea, mărginirea o constaţi prin faptul că ajungi de unde ai plecat deşi mergi tot drept pe pământ şi pe mări. Astfel ajungi la concluzia finităţii. Marginile cu ceva ce nu mai e creat nu ai cum să vezi şi să pipăi căci dacă ai vedea sau ai pipăi marginile atunci ele deja ar fi şi ele create.

Soarele răsare pentru toţi în acelaşi timp indiferent de poziţia lor pe verticală, lucru imposibil în modelul PS, şi fiecare are tot atâta pe orizontală de jur împrejur ca oricare indiferent unde s-ar afla de parcă s-ar afla în centrul creaţiei.

Ce mai e de zis?

Nu există răsărit şi apus decât ca iluzie, avem iluzia că soarele fizic iese din pământ sau intră în pământ sau în mări sau că trece după tangenţa sferei, căci neexistănd PS soarele e tot timpul deasupra părţii plane a pământului, dar razele de lumină mergând curb din pricina unghiului de refracţie ne face să vedem faţa soarelui şi a lunii aia de la zenit, adică vedem aceiaşi faţă a soarelui şi lunii între răsărit şi apus şi avem impresia că poziţia soarelui trece sub linia orizontului, defapt noi vedem o imagine a soarelui de deasupra care undeva se află la zenit iar noi vedem imaginea lui de la zenit dar venind de la răsărit sau de la apus. E curbarea drumului imaginii şi a razelor în drumul lor prin medii de la soare la noi.

Luna la eclipsa de lună nu este în umbra pământului căci dacă pământul ar acoperi porţiuni din suprafaţa soarelui prin interpunere, atunci luminanţa pe zona luminată a lunii nu ar rămâne constantă ci ar trebui să scadă vizibil însă ea rămâne constantă până la un punct. Practic, luna iese din lumina oglindită din suprafaţa plană a pământului şi intră din nou din partea cealaltă.

Dacă soarele ar avea o faţă sferică spre noi atunci radiaţia care ar ajunge la noi ar fi mult mai mică, de mii de ori, căci dacă lumina ar merge drept atunci din pricina distanţei imense după teoria lor la noi ar ajunge doar razele din calota sferică decupată de conul format de sfera pământului şi centrul soarelui, căci restul razelor s-ar duce pe lângă, astfel practic noi am fi luminaţi de o foarte mică porţiune din suprafaţa soarelui.

Practic nu ai cum să vezi aceiaşi faţă a lunii când ea se află la răsărit şi la apus decât dacă lumina şi imaginea ei se răsfrâng, se înclină din pricina unghiurilor de refracţie, a curbării luminii prin mediu, căci luna chiar dacă ar sta cu faţa spre pământ, nu poţi vedea aceiaşi imagine a ei când ea se află la zenit, răsărit sau apus aşa cum vede orice om de pe pământ!

Voi pur şi simplu nu pricepeţi simplu şi clar şi nu vreţi să credeţi căci sunteţi zăbavnici, deşi mai simplu decât atât nu ştiu cine vă mai poate explica afară de Dumnezeu... căci şi eu tot de la El ştiu atâta cât ştiu, din ceea ce cer este scris în Scripturi, căci mai înainte de a împlini Domnul tot a scris în scripturi Cuvântul Său, ca să ştie oamenii şi să se bucure atunci când vor vedea împlinidu-se în ziua de slavă a împlinirii Lui.