Evident că toate sunt îngăduite, permise de Dumnezeu, inclusiv cele mai cumplite crime sau inimaginabile păcate. Asta nu înseamnă că sunt şi binecuvântate. Suntem „condamnaţi” să fim liberi, să alegem. Cele de folos (mântuitoare) trebuie să învăţăm să le alegem noi.

Biserica ne poate ajuta în sensul ăsta, pentru că păstrează experienţa Părinţilor înduhovniciţi, care au căutat şi au aflat. Din înţelepciunea lor putem şi noi, dacă vrem să mergem pe calea lor, să ne împărtăşim, procedând cum au procedat ei, dar, mai ales, încercând să înţelegem ce au înţeles ei, pentru ca participarea noastră să fie integrală: suflet, minte, trup.

Dar Biserica nu trebuie să facă ce n-a făcut Dumnezeu, adică să interzică, luând omului posibilitatea de a alege singur; pentru că în lipsa libertăţii nu este nici virtute.