[zaharia_2009]

Cifrele in sine vorbesc f. mult in limbajul lor dar mai ales pt. cei care se pricep la acest limbaj .
De cind omul a fost aruncat pe pamint alaturi de triedrul de orientare spatial Dumnezeu i-a mai dat ca masura de orientare si timpul .
Toate procesele minerale, geologice, si cu atit mai mult biologice se petrec in timp . A vorbi de oricare din procesele si transformarile lumii acesteia infara de timp inseamna defapt a nu spune mare lucru .
Cresterea (marirea in date antropometrice), dezvoltarea (parcurgerea tuturor etapelor de evolutie si maturizare psiho-socio-intelectuala) si induhovnicirea (evolutia sufletului de la starea de pacatosenie invederata pina la cea de sporire sufleteasca si trairea in virtute) fiintei umane nu se petrece decit in timp .
In functie de trecerea timpului , se apreciaza inceperea sau terminarea unei perioade de viata . Altfel spus , renuntarea la criteriul timp pt. caracterizarea etapelor vietii umane este hazardata .
Cu totii stim, de exemplu, ca maturizarea tinerilor desi nu este un proces care sa se intimple de azi pe miine (adica nu se masoara in zile) el totusi se petrece in timp iar ca exprimare folosim multiplii unitatilor fundamentale de timp : ani, decade, pluridecade, etc.
Este impropriu si neacademic sa apreciem etapele vietii omului exprimindu-ne : in vremea aparitiei menarhei , fetele sunt inca nematurizate ... sau : cit timp pe fata exista cosuri fetele sunt inca imature... sau: cind o fata absolva o facultate ea a devenit matura (si daca face facultatea la 35 de ani ?)... sau : dupa a 3 sarcina o femeie este la maturitatea maxima... sau : la vremea instalarii menopauzei femeia intra in ramolisment (si daca la 30 de ani din motive medicale i se scot ovarele si intra la menopauza , sau una are instalarea menopauzei la 42 de ani, alta la 50 , alta la 55 de ani , atunci cum mai interpretam ?)
Si exact la fel stau lucrurile si la baieti .

Deci, exprimarea in ani , a trecerii prin etapele vietii (desi cu o doza de relativism) este o caracterizare omniprezenta, in orice cultura si limba pt. fiinta umana . Durata unui fenomen uman este o caracteristica intrinseca a acestuia !


Si atunci care este sensul la afirmatia in care spuneti ca anii in sine nu conteaza ?
Probabil ca ati avut in vedere (lucru care mie mi-a scapat) si cazurile patologice umane in care se petrece cresterea organismului dar nu si dezvoltarea si induhiovnicirea, sau virste la care aceste achizitii de pierd cu desavirsire , gen oligofrenie , schizofrenie, diversele tipuri de dementa a adultului,etc.
Atunci da, anii in sine nu mai spun decit f. putin lucru : timpul la care s-a descoperit alienarea !

In rest , anii ramin inca un criteriu de caracterizare si segregare a oamenilor intre ei: toti copii merg la scoala numai la 7 ani si nu cind isi pun pt. prima data ochelari de vedere ... toti tinerii mergeau la armata la 19 ani si nu cind isi faceau prima iubita ... sansa aparitiei unui accident vascular major este la 5 ani de fumat neintrerup a 3 pachete de tigari pe zi si nu la schimbarea vechii masini cu una noua ...s.a.m.d. !!!

Iata ce inseamna timpul , anii ... cit de mult de tot inseamna acest timp care deobicei ne scapa printre degete astfel incit aproape ca nici nu ii stim puterea /semnificatia !