[zaharia_2009]

Este mare nevoie ca in toata viata noastra sa ne ferim de lucrurile care nu ne privesc , nu au legatura cu noi sau care chiar ar putea sa ne sminteasca in momentul in care le-am afla .
Nu ne este de nici un folos sa stim ce fac si cum fac preotii , duhovnicii, calugarii sau ierarhii in diverse situatii de viata .
Ei fiind rinduiti ca slujitori ai lui Dumnezeu au o cu totul alta rinduiala si canoane decit avem noi mirenii iar a le cunoaste nu inseamna decit ispitire sub forma curiozitatii zadarnice .
Toti cei enumerati au alta rinduiala de post decit noi indiferent de situatia pe care o observam (in timpul posturilor , inafara lor , etc). Au alta rinduiala de impreunare cu preutesele , decit noi mirenii. Alta rinduiala de rugaciune si de canon , decit noi mirenii .
A fi preot nu este o cinste si o marire in plus inaintea oamenilor (cu toate ca cei mai multi dintre preotii mireni cer cu ostentatie acest lucru) ci este o cruce in plus , o nevointa si mai grea in plus, este iesirea din rindul mirenilor si intrarea in casta jertfitorilor pt. Iisus.

De altfel , preotii nevoitori cu adevarat , dornici de viata mai inalta , mai rivnitoare,constienti de importanta slujirii lor , angajati cu tarie pe calea mintuirii, etc , se pot deosebi cu usurinta , si deobicei este in deprinderea firii umane de a sesiza acest lucru, mai ales ca acestia isi aleg deobicei si duhovnici calugari .
Cei care privesc preotia ca pe o demnitate deosebita, segregata de muritorii de rind , o treapta de superioritate sociala fata de restul lumii ... iarasi se pot sesiza usor de catre enoriasi si de regula sunt cei care schimba rolul de duhovnic cu insasi penitentul astfel incit , in spovedanie,la multiplele cereri si justificari ale acestuia le da curs, le accepta si le intareste, si concluziile sunt cam in acest fel : te rogi cit poti (daca poti spune Tatal nostru este destul , dar chipurile sa fie din "suflet", daca poti mai mult , te rogi mai mult , etc); postesti dupa puteri ca temeiul nepostirii noastre canonice (a se vedea parerile parintilor Iustin Pirvu , Iustin Popovici, Rafail Noica, Cleopa, Nicodim Mandita, etc, despre postul adevarat si cum s-a ajuns in ziua de astazi de aproape nimeni nu mai posteste asa precum spun canoanele) il gaseste tocmai in cuvintele rastalmacite ale Sf. ap. Pavel despre a minca si a nu judeca ; te retii de placerea trupeasca atit cit poti ca altfel il bagi pe sot in ispitire si pacat si pe deasupra faci discordie/scandal in casa ori a fi crestin nu inseamna sa faci scandal ci dragoste , inclusiv trupeasca ; milostenie sa faci cu mult discernamint deoarece sunt multi sarlatani in lume , si mai bine, daca ai de dat ceva, dai la biserica ca acolo sigur nu faci vreo greseala ; sa nu judeci pe nimeni, nici pe profesorii de la scoala copilului tau, nici pe seful tau , nici pe vecinul tau, nici pe prietenii tai, nici pe parinti, nici copiii si sotul tau , pe nimeni, pe nimeni , pe nimeni ci sa accepti totul asa cum iti vine fara de cirtire!... s.a.m.d.

In concluzie , sa nu cautam sa cunoastem ceea ce nu ne este de folos deoarece f. usor putem intra in ispita si in razboiul cu diavolul de apoi ne gasim de lucru , uneori pt.. multi, multi ani !
Cel mai bine este sa ne vedem de sarcina noastra, de surcele pe care le ducem in spate, de neputintele noastre, de tot ceea ce ne priveste mult mai mult pe noi decit pe altii .
Cind 'om termina cu noi , sau suntem pe terminate , atunci sa dam drumul din minte a ideii ca mintuirea este impreuna si abia apoi sa mai privim si in jur . Chiar avem un parinte care spunea ca mintuindu-te pe tine ii vei putea mintui si pe altii , altfel odata cu caderea ta ii tragi si pe altii , sau cel putin ii minjesti si pe ei !