Sunt de acord ca pot exista si pacate si patimi in cadrul casatoriei, desigur. De ex. Perversiuni, sau cand unul il foloseste pe celalalt ca pe un obiect, sau totala lipsa de respect si sensibilitate pt trupul celuilalt, am auzit chiar de 'prostitutie'.
Dar mi se pare ca trairea relatiei sexuale normale de catre un cuplu care se iubeste si respecta si o anumita asceza (post) in buna intelegere nu este o impatimire. Mi se pare ca se obisnuieste prea multa scrupulozitate si se da senzatia cuplului ca pana la urma face un lucru de rusine pt un crestin, doar tolerat.
Prin toate aceste fineturi si discutii si definitii ale gandului si faptei asta este mesajul care se da. Si nu ar trebui sa fie asa, este nefiresc.
Din cate stiu eu, la majoritatea cuplurilor normale sexualitatea se 'imblanzeste' pe parcursul anilor, devine mai subtila, nu mai exterioara si cautatoare de senzatii. Fiecare devine mai atent la celalalt si il simte in fiecare gest si atingere.
Mi se pare ca se exagereaza mult impunand cuplurilor casatorite reguli peste reguli, daca le aduni pe toate reiese ca poti face dragoste odata la doi ani, in restul timpului fiind pacat sa simti dorinta pt celalalt (ca asta poate fi impatimire.. ziceai chiar tu), iar cand ajungi sa ai iaradi relatii conjugale, trebuie sa-ti pazesti simturile si ganndurile sa nu cumva sa simti ceva pacatos... E o caricatura, dar sincer, nu la asta riscam sa ajungem? Nu suntem mai aproape de monahism decat de casatorie?
Citat:
În prealabil postat de Eugen7
Nu se pute problema impuritatii/puritatii ci a fireascului/nefireascului.
Unirea sexuala intre soti este fireasca insa poate deveni nefireasca in anumite conditii (spre exemplu este inadecvata in perioada sarcinii).
"Umbrela" tainei Sfintei Casatorii nu ne fereste implicit nici de impatimirea sexuala, si nici de desfranare in sensul perversiunilor sexuale.
Corect, insa acest control nu este automat, independet de soti ci tine cont de feed-back-ul lor (sa folosim niste termeni tehnici adecvati) de dorinta lor de activitate fireasca...
Corect, insa normalitatea, firescul nu este ceva nici relativ nici "batut in cuie un anumit numar", chiar daca fiecare om, fiecare familie este unica.
Ferirea de impatimirea sexuala in Taina Casatoriei nu este implicita (independenta de dorinta, vointa sotilor), ci trebuie sa fie dorita, cultivata, exersata, educata cu ajutorul harului lui Dumnezeu... asa cum nici Taina Sfantului Botez, nici Taina Sfintei Euharistii nu GARANTEAZA automat (mecanicist, determinist) mantuirea independent de dorinta si (con)lucrarea persoanei umane cu harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus.
Corect... dar si prea multa activitate sexuala ne poate face impatimiti, robi sexului...
Doamne ajuta.
|