În prealabil postat de ovidiu b.

Bună problemă ai ridicat. Din păcate nu putem să ne spovedim aici public ce suntem sau ce am fost. Dar câţi pot afirma cu mâna pe inimă că în perioada adolescenţei sau chiar de copii nu au făcut "diverse", nu are sens să intru în amănunte, cred că se înţelege. Câţi nu ne-am jucat de-a tata şi de-a mama? Că apoi cu ajutorul lui Dumnezeu ne-am întors...asta ştie fiecare când, cum sau în ce mod.



Vezi, de aici reiese un lucru. Soţia e "bună" atâta timp cât e "bună", apoi nu mai e atrăgătoare. De aici reiese că suntem împătimiţi de pofta trupească, a nu se confuda cu cea firească. Dacă nu am fi, am renunţa la momentul potrivit, chiar dacă soţia încă mai e atrăgătoare. Aceata înseamnă adevărata iubire, aceasta înseamnă adevărata credinţă, aceasta este adevărata iubire faţă de Dumnezeu. Noi ne relaţionăm de cele mai multe ori la aspectul fizic, ceea ce nu este bine. Nu degeaba am postat acel fragment unde sunt explicate ştiinţific (chiar dacă să spunem există mici lacune, eu unul nu le văd) fazele prin care trece organismul în momentul excitării şi cum le putem birui. Iartă-mă şi te rog să nu iei personal expunerea mea.