Anticipasem eventualele nemulţumiri care vor apărea.
Aceste informaţii a fost scrise aproximativ acum 70 de ani. La acea vreme erau de mare valoare şi din punct de vedere ştiinţific, erau informaţii gen SF. Eu le consider şi astăzi de valoare, păcat că unii se poticnesc în mici detalii şi nu pot să treacă peste, extrăgând astfel esenţa informaţei care e de o mare valoare. Nu spun doar eu asta, o spun mari duhovnici contemporani ai neamului nostru.

Eu nu văd aşa lucrurile, dar te înţeleg. Tainele atinse de părintele Arsenie şi expuse sunt uneori greu de pătruns. Poate de aici şi faptul că mulţi nu reueşesc să-l înţeleagă şi chiar ajung să se răzvrătească împotriva lui. Dar nici acest lucru eu nu îl văd ca pe unul rău, e şi aici o taină din păcate pe care prefer să nu o expun. Vezi noi oamenii când nu suntem de acord cu ceva sau nu concordă cu ceea ce ştiam, dăm vina pe cineva. Părintele încearcă să ne facă să înţelegem că noi oamenii suntem cei care aducem păcatul în căsătorie. Tot ce-i de prisos şi peste trebuinţa firească e necumpătare. Iar aceasta e calea diavolului spre suflet. Mintea care nu-şi păzeşte porţile dorinţelor, aşa de tare se strâmbă contra firii, încât zice răului bine şi binelui rău. Nu Dumnezeu e de vină, ci noi suntem de vină. După cum observi el vorbeşte de lupta noastră cu gândurile de la cel rău, cu păcatul, dar nu omite să amintescă că de fapt lupta pe care noi avem impresia că o ducem este dusă de fapt de Iisus Hristos, în chip tainic, numai ca noi să vrem şi să răbdăm, adică să-I urmăm Lui.

Nu ştiu dacă cât reuşit să mă fac înţeles. Am o întrebare: din textul analizat de tine, precum şi cel anterior nu au nimic de folos pentru tine, pentru sufletul tău?

Nu prea înţeleg ideea, bănuiesc, dar prefer să rămân rezervat.

ps: mulţumesc şi eu