Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
"Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bun lucru este să înceteze imediat contactele sexuale sau dacă nu pot, să le reducă cât se poate de mult... pentru că se pricinuiește pagubă duhovnicească. Embrionul participă și el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, și astfel încă din pântece dobândește patimă.” - Cuv Paisie Aghioritul
|
Să stabilim un lucru: plăcerea
este patimă? Eu tind să cred că nu. În anumite condiții, plăcerea
poate să ducă la patimă, dar asta este altceva. Altfel, de ce să se oprească mama de la activitatea sexuală din timpul sarcinii, care este însoțită de plăcere, și să nu se oprească și de la mâncat, care de asemenea este însoțit de plăcere?