Pentru că exprimare dragostei pe plan sexual nu mai are un scop, un rost, scopul nu este altul decât plăcerea şi oare asta vrea de la noi Dumnezeu? Să fim numai trup? Finalitatea actului (ejacularea) unde are loc? Cum protejezi pruncul din pântece? Apoi dacă finalitatea ar avea loc în mediu extern sau folosind prezervativul, oare nu este de asemenea păcat? Acum eu te întreb ejacularea aceea mai are rostul ei fireşti?

Dacă soţul nu se gândeşte în primul rând la soţie şi la copil, ci se aşează pe sine în prim-planul vieţii sale, va avea parte, într-adevăr, de o desfătare, dar va fi o desfătare în trei, caci copilul participa la toate emoţiile la care participă mama.

Sper ca această argumentare să convingă:

Cred ca si cei credinciosi care spun ca relatiile avute in timpul sarcinii nu i-a afectat cu nimic pe copiii lor, simt ca e o oarecare indecenta ca in sanctuarul copilasului s-a intrat cu simtaminte cu totul si cu totul impure. Stim cu totii, bebelusii sunt ca niste ingeri, nu cunosc pacatul, si tocmai parintii lor sa nu le pazeasca inocenta si curatia? Ii expunem la murdarie inca de cand sunt in pantecele mamei. Daca ar fi copilasul dumneavoastra putin mai mare, ar fi foarte firesc sa va vada facand sex? sau chiar daca doarme alaturi, este normal sa faceti sex in prezenta lui? Parintii Bisericii spun ca sufletul unui om e cel mai curat cand este copil, ori parintii trupesti se pare ca il trateaza cu atat mai rau cu cat este mai mic si mai nevinovat. Dumneavoastra v-ati fi simtit bine daca parintii dumneavoastra ar fi facut dragoste in prezenta domniei voastre?

A face sex in timpul sarcinii mi se pare ca se inrudeste perfect cu ideea ca bebelusul din pantece nu e totuna cu un copilas cu suflet, dat de Dumnezeu, ci e un fel de adunatura de celule care nu simte nimic, caci e ‘perfect’ protejat de lichidul amniotic. Va intreb insa cum de copilasii din burta mamei reusesc sa comunice cu mama, bat in perete si altele. Cum dar nu aud si zgomotele facute de parintii care fac sex?

Acum scriu pentru cei carora le pasa mai putin de sufletul copilului si sunt mai atenti la argumente stiintifice. S-a argumentat ca medicii nu opresc relatiile sexuale decat in caz de sangerari sau istoric de intreruperi de sarcina, va intreb de ce hotarasc dansii oprelisti in aceste situatii? Nu cumva pentru ca in acest fel copilul este mai protejat? Daca nu ar avea nicio influenta asupra sarcinii, de ce sunt oprite de medici relatiile sexuale cand mama are vreo problema? Daca sarcina este atat de protejata pe cat spuneti dumneavoastra, de ce ar avea vreo influenta relatiile sexuale? Eu cred ca medicii stiu ca relatiile sexuale in timpul sarcinii duc si la incidenta mai mare a pierderilor de sarcina. Acum fiecare cum isi asterne asa doarm

Daca in fata unui copil nascut este indecent ca cei doi parinti sa aiba relatii sexuale, atunci in fata copilului nenascut este decent? Despre aceasta murdarie este vorba. Insa se omite cu buna stiinta faptul ca pruncul nenascut este o persoana, cu suflet de la Dumnezeu, care trebuie respectata ca orisice alta persoana. daca in prezenta niciunei alte, a treia, persoane nu ar fi decent ca sotii sa aiba relatii sexuale, de ce propriul lor copil, nenascut, nu e tratat ca o persoana?

Intr-adevar, cred ca o femeie insarcinata se afla intr-o stare de gratie, caci Domnul a binecuvantat trupul ei sa fie casa pentru trupul unui prunc, suflet nevinovat. Spun parintii ca daca femeia insarcinata petrece cat mai mult timp in rugaciune, pruncul cu atat va fi mai iubitor de Dumnezeu. Ori daca tatal pruncului nu intelege sau nu vrea sa inteleaga nimic din aceasta taina ce se petrece in trupul femeii(cum lucreaza Dumnezeu noua luni la formarea micutului), cu siguranta ii va fi mintea tot la pacat.